CEL MAI MARE MIRACOL DUMNEZEIESC(2345)

    Sfântul Mormânt se află în Ierusalim - locul cel mai sfânt al Creştinismului de pe toată faţa pământului, în partea de vest a Bisericii Învierii, în mijlocul unei rotonde uriaşe susţinută de 18 coloane de piatră. Sub bolta înaltă a rotondei se ridică un baldachin de piatră, locul unde oamenii necredincioşi l-au îngropat pe Hristos şi I-au pecetluit mormântul cu piatră grea şi cu strajă, ca să nu mai învie niciodată, să nu mai apară printre oameni, să nu mai intre în istorie.
      Aici este sfârşitul şi împlinirea Evangheliei. A intrat Fiul lui Dumnezeu în lume printr-o Fecioară şi a ieşit din lume prin Mormânt. Fecioară neprihănită şi Mormânt nou, nefolosit.
Aici, în sânul pământului, S-a odihnit Hristos, Făcătorul Cerului şi al Pământului. Aici, în cămară de taină S-a odihnit „Mirele Bisericii“. Aici a fost pus Hristos, Lumina Vieţii, Hristos, speranţa noastră, Hristos, credinţa noastră. Şi de aici a strălucit în Lumina Învierii Lui Hristos.
     De aici a răsărit Soarele lumii. De aici a înviat întru slavă Hristos, Împăratul nostru!
     Acesta este mormântul desăvârşitei ascultări, al negrăitei smerenii dumnezeieşti şi al nemuritoarei iubiri. Aici, în Mormânt, S-a smerit Hristos mai mult decât omul. A intrat în lume ca un prunc înfăşat în scutece şi a ieşit dintre oameni fără de cămaşă, hulit, scuipat, bătut şi răstignit.
    Aici a fost îngropat Hristos ca om şi a înviat ca un Dumnezeu. Aici ni s-au iertat păcatele. Aici ne-am împăcat definitiv cu Dumnezeu. Aici s-au zdrobit porţile iadului; aici s-a legat Satana. Aici a încetat plânsul părintelui Adam şi al strămoaşei Eva.
    Aici s-a săvîrşit taina mântuirii noastre. Aici s-au poticnit necredincioşii; aici s-au vădit ucigaşii. Aici s-au descopeit trădătorii. Aici s-au chemat neamurile în locul Iudeilor şi străinii în locul fiilor, pentru că aceia s-au arătat mai credincioşi, mai smeriţi şi mai ascultători decât fiii casei. Aici a venit Maria Magdalena la mormânt şi a văzut pe cei doi îngeri şi a vorbit cu ei şi i-au arătat mormântul gol. Aici a vorbit cea mai râvnitoare, cea mai curajoasă femeie, cu Hristos, Grădinarul lumii. Aici au alergat cei doi ucenici să vadă Mormântul...

    Venirea Sfintei Lumini în mod suprafiresc la Mormântul Domnului este o minune dumnezeiască necuprinsă de mintea omenească, care se repetă an de an, în Sâmbăta Mare, de peste 2000 de ani. Este cea mai mare minune din zilele omului, văzută atât de credincioşi, cât şi de necredincioşi. Este minunea care dovedeşte oamenilor până la sfârşitul veacurilor că Hristos, Lumina lumii şi Mântuitorul sufletelor noastre, a înviat din morţi a treia zi, dăruind tuturor viaţă veşnică.
    Despre felul în care se săvârşeşte această minune a venirii Sfintei Lumini pe Mormântul Domnului s-a scris mai puţin. Nici în zilele noastre nu se vorbeşte cât s-ar cuveni despre această negrăită minune. Poate tocmai pentru că este o minune publică, văzută de toţi şi verificată, asupra căreia ortodocşii nu au nici o îndoială! Sau, poate, pentru a nu creea discuţii şi controverse omeneşti inutile asupra acestei sfinte minuni.
    Biserica Ortodoxă din Ierusalim nu acceptă nici un fel de publicitate zgomotoasă, nici discuţii şi scrieri polemice despre Sfânta Lumină. Cine crede în Hristos şi voieşte să vadă o mare minune a zilelor noastre, cine doreşte să se întărească mai mult în dreapta credinţă, să meargă la Mormântul Domnului de Sfintele Paşti şi va vedea minunea dumnezeiască.

    Sfânta Lumină se aprinde numai la ortodocşi

  Sfânta Lumină se aprinde pe Mormântul Domnului nostru Iisus Hristos în Sâmbăta Mare, ziua, între orele 12,30 - 13,30, în timpul Vecerniei Mari. Se ştie că, de-a lungul secolelor, Sfânta Lumină se aprinde numai la ortodocşi, ca o dovadă incontestabilă că numai ei păstrează dreapta credinţă apostolică. Este cea mai puternică dovadă care mărturiseşte că Ortodoxia este credinţa cea adevărată.
  Trebuie spus că Sfântul Mormânt este controlat, încă din noaptea Vinerii Mari, după prohod, de către câţiva poliţişti civili necreştini (un arab, un turc şi o persoană din partea statului Israel).
  Ei verifică toate obiectele din interior să nu aibă vreo sursă de foc, verifică lespedea Sfântului Mormânt şi controlează corporal pe arhiereul grec care presară vată pe Mormântul Domnului. Apoi se sting toate luminile şi se pecetluieşte uşa Sfântului Mormânt cu două mari peceţi, benzi de pânză albă cu ceară şi sigilii la capete, în formă de X. Gardienii rămân de pază la uşa Mormântului până când se aprinde Sfânta Lumină.

    Aşteptând cu emoţie minunea divină

  Procesiunea pentru Vecernia Sâmbetei Mari se formează la sediul Patriarhiei Ortodoxe. Toţi slujitorii se îmbracă în odăjdii albe. La ora 9,00 dimineaţa procesiunea se porneşte spre Biserica Sfântului Mormânt, având înainte patru „dragomani“, civili greci, în ţinută specială, cu toiege metalice în mâini, pentru a anunţa începerea procesiunii; urmează doi diaconi care duc pe mâini Sfânta Cruce ce are în ea lemn din Crucea Mântuitorului; apoi urmează cortegiul sutelor de slujitori, care străbate culoarul viu al miilor de închinători ce umplu toate uliţele, curtea, biserica, galeriile.
  În biserică, slujitorii, în frunte cu patriarhul, se opresc în faţa Sfântului Mormânt pecetluit, apoi, în sunetul clopotelor, înconjoară de trei ori Sfântul Mormânt pe partea dreaptă, cântând „Învierea Ta, Hristoase, Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi, pe pământ, ne învredniceşte cu inima curată să Te slăvim“.
  La a treia ocolire se cântă imnul vecerniei de la vohod „Lumină lină a sfintei slave“. După aceea, patriarhul se retrage cu toţi slujitorii în altarul bisericii ortodoxe de vizavi şi stau în aşteptare. Între timp vin diferiţi delegaţi oficiali, autorităţi locale şi bisericeşti armene, catolice şi copte. Miile de credincioşi stau cu felinarele speciale în mâini, aşteptând să ducă acasă, în ţara lor, Sfânta Lumină.
  Cei mai mulţi, însă, ţin în mâini căte un mănunchi de 33 de lumânări albe (simbolizând numărul anilor pe care Domnul Iisus Hristos i-a trăit pe pământ), legate între ele, pe care este imprimată icoana Învierii Domnului, ca să le aprindă la vreme. Se face o linişte mormântală! Fiecare se roagă, fiecare aşteaptă cu emoţie Lumina divină, fiecare stă concentrat în sine însuşi, cuprins de fiorul tainic al minunii ce se va produce.

    „Doamne, trimite-ne din cer Lumina!“

  Pe la orele 11,30 vin de la Betleem câteva sute de arabi ortodocşi, să ia Sfânta Lumină. Ei sunt foarte evlavioşi, dar şi fanatici în acelaşi timp. Înconjoară Sfântul Mormânt, se roagă cu voce tare şi cu mâinile în sus, se urcă unii pe umerii altora, se agaţă de pereţii baldachinului Sfântului Mormânt, de jur-împrejur, ca albinele pe faguri, şi ridică mâinile cerând Sfânta Lumină: „Doamne, trimite-ne din cer Lumina!“.
  În jurul orei 12,00, în timp ce preoţii stau la vohod de la altarul Bisericii Învierii până la Sfântul Mormânt, patriarhul se dezbracă de omofor, de sacos şi de mitră, şi rămâne numai în stihar alb, cu epitrahil, mânecuţe şi brâu; apoi este condus de doi diaconi şi de eclesiarhul bisericii în faţa Sfântului Mormânt. Aici, în prezenţa reprezentanţilor oficiali armeni, catolici şi copţi, este controlat peste tot de poliţişti necreştini, să nu aibă vreo sursă de foc, după care, prin ruperea peceţilor, desigilează uşa Sfântului Mormânt şi intră în prima încăpere, numită „Capela Îngerului“, însoţit, conform tradiţiei, de un arab musulman.
  Diaconii şi eclesiarhul rămân afară, la uşă. Ceara de la cele patru sigilii se adună într-o cupă de argine şi se duce la altar, unde se păstrează până la paştele anului următor.

    Venirea Luminii divine

  Patriarhul intră apoi în a doua încăpere şi îngenunchează în faţa lespedei Sfântului Mormânt, iar musulmanul rămâne în Capela Îngerului şi supraveghează. Se sting toate lumânările, candelele, luminile. În Biserică se face o mare tăcere. Emoţia minunii cuprinde pe toţi. Numai arabii angajaţi deasupra fac semne de implorare a Sfintei Lumini.
  Se zice că, dacă nu vin arabii să se roage, întârzie venirea Sfintei Lumini. Toţi se roagă, strigând: „Doamne, dă-ne Lumina!“, „Să vină Lumina!“, „Trimite-ne din cer Lumina!“...
  După 15 - 20 de minute de fierbinte rugăciune, toată lumea din din biserică observă o lumină puternică, precum o scânteie luminoasă de fulger coborând în zig-zag prin cupola mare a Bisericii. În mulţime se aud glasuri de emoţie în toate limbile. Scânteia dumnezeiască coboară deasupra Capelei Sfântului Mormânt, ca un glob de lumină ce se sfărâmă în mici bucăţi. Apoi intră înăuntru ca o rază subţire de foc, coboară pe lespedea Mormântului şi aprinde vata presărată deasupra. Vata şi lespedea Mormântului se încarcă de o rouă divină.
  În această clipă, Sfânta Lumină a venit! Minunea s-a săvârşit! Mulţimile, cu mâinile întinse, aşteaptă cu nerăbdare Sfânta Lumină. Frunţile şi obrajii tuturor sunt transpirate de emoţia minunii!
  O mare bucurie şi trezire spirituală se săvârşeşte în inimile şi conştiinţele tuturor.

    „Veniţi de luaţi Lumină!“

  Patriarhul adună cu mâinile vata aprinsă de o flacără galben-verzuie, care, timp de câteva minute, nu arde! Apoi, pune vata aprinsă în două cupe de aur cu găuri şi iese în Capela Îngerului.
  Aici, în prezenţa musulmanului, aprinde două buchete mari de câte 33 de lumânări, iar cupele aprinse le dă, pe două ferestre mici, afară, la cei doi diaconi ortodocşi, care duc o cupă la Sfântul Altar, iar a doua la biserica Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena de la Patriarhie. Apoi Patriarhul iese în faţa Sfântului Mormânt cu cele două făclii aprinse şi strigă de trei ori: „Veniţi de luaţi Lumină!“.

    Focul care nu arde

  Minunea se continuă. În clipa când Patriarhul iese din Sfântul Mormânt, se aprind singure cele şase candele ale ortodocşilor de deasupra, o parte dintre lumânările din sfeşnice şi candelele din Altarul Bisericii Mari, sub privirile uimite ale tuturor. Apoi, doi diaconi iau pe patriarh şi îl duc în Sfântul Altar. În cel mult trei minute, toţi credincioşii adunaţi aprind felinarele şi buchetele de câte 33 de lumânări. Biserica este parcă o flacără vie. Mulţi se ating de flacără cu faţa, cu mâinile, cu hainele, pentru binecuvântare, fără a se arde. Abia după câteva minute flacăra arde în mod normal. Tot acum iau Sfânta Lumină de la Patriarh, catolicii, armenii şi copţii şi o duc în altarele lor, unde o păstrează tot anul. La urmă, Patriarhul ţine o scurtă predică de mulţumire Mântuitorului şi de întărire a credinţei ortodoxe. Timp de două ore, prin faţa Sfântului Mormânt se scurg zeci de mii de pelerini, cu Sfânta Lumină în mâini şi cu căldura credinţei în inimi.
  La orele 3,00 după-amiază, Vecernia şi procesiunea Sfintei Lumini iau sfârşit. Pelerinii se întorc la gazdele lor, cu feţele luminate şi cu făclii aprinse, zicând fiecare în limba sa:
    „Slavă Ţie, Mântuitorule, pentru această negrăită minune!“.