SUBMARINUL GALBEN S-A RĂSTURNAT (II)(1244)

Și totuși, parcă a fost ca un făcut: s-a simțit mai întâi mirosul de seu de oaie, apoi a făcut-o de oaie, cum se spune, adică submarinul galben a eșuat. Fapt valabil și în cazul fostului profesor experimentator al fizicii de catafalc despre a cărei istorie scriu cronicarii din dealul Cotrocenilor. Un fapt este clar: și submarinul galben și experimentatorul sunt mari admiratori al ,,intellectus agens” sau al ,,gândirii care se gândește pe sine”, un dicton dibaci criticat de un poet de secol XVI – Martin le Franc – pe motiv că suveranii francezi aveau nenorocitul obicei de-a-și înălța nebunul sau lăutarul la rang de sfetnic sau ministru crezând că astfel treburile țării vor merge pe un drum bun.

Deci, făcutul de oaie al submarinului galben a fost declanșat de mirosul de seu de oaie răspândit cu ,,o profundă modestie” în oraș de cine știe de unde. Apoi s-au auzit dinspre valurile mării armoniile unui vals numit astfel sub raportul diferențelor individuale dintre Dunăre și Mare: ,,Submarinaș, submarinaș/ te zărisem prin oraș/ purtai mândr-un pulovăraș/ din blană de iepuraș// Galbenă-ți era carena/ de-ți văzură toți galena/ Galen a numit-o flegma…”

Dar să rămân în apele mele, că dacă se-mbolnăvește, submarinul galben nu va fi tratat decât în calitate de submarin, ca abatere de la regulă ,,Și ne va spune despre viața lui/ În țara submarinelor…”

Deocamdată e răsturnat la Tomis. Așa au confirmat și numeroasele informații primite pe adresa agenției de curierat.submarin.ro sosite de peste mări, oceane, banchize și uscat aici, la Tomis. Cu toate astea, nu sunt semne că locuitorii și-au dat seama că nu vor să trăiască într-o perpetuă ficțiune, cum mai citesc pe ici-colo că o fac locatarii unui turn dărâmat care tot speră să le mai țină tovărășie o bufniță după ce le-a falsificat gazul în lampă și o dată cu el culorile nopții.

Cézane, au spus apropiații, n-avea decât o lampă cu gaz, lumina ei falsificând lumina foarte galbenă și, evident, culorile, astfel că seara nici nu se mai atingea de pensulă. Eu neavând o virga (baghetă magică, în latină) nu pot aduce pe linia de plutire nici măcar o barcă, darămite un submarin galben. Există și ceva bun ân această răsturnare, care poate aduce mulți curioși dar și admiratori, ca într-un pelerinaj la sfintele moaște ale unui submarin răsturnat, căci nu inteligența l-a adus în poziția aceasta. A eșuat tocmai acum când era nevoie de intervenția sa evlavioasă în noile clarificări aduse fantasticului univers al Teoriei valurilor care readuce în discuție semnificația magică a modificărilor genetice folosite în salvarea vieții pe mare, salvare de care râde ca de propriul lui ideal...

Ce m-a surprins, a fost acea fotografie a piciorului stâng al periscopului pe a cărui gleznă se vede clar o cătușă de aur, de felul celei purtată de cavalerul aventurier al cărui legământ solemn – legământul cavaleresc ca datină și podoabă a vieții așa cum îl întâlnim în epoca Evului Mediu – se făcea ca aparținând Chevalerie de la Passion și se păstra până în ziua în care se va fi găsit un cavaler gata să lupte cu el pe jos.

Acum, nu știu dacă era un legământ primitiv, că eu nu mă apuc să adulmec urma submarinului galben răsturnat nici măcar așa cum va rămâne ea în documentele și arhivele cetății, oricât ar umbla îmbrăcat din colecția de primăvară, în blană de iepuraș lucrată în formă de tablă de șah, ca un duce de Brabant.

Sigur, acum flamurile și blazoanele, deși sunt altele, îmbracă în aceeași măsură visurile de frumos și prosperitate, de civilizație, devenite iluzia de viață nobilă, iar idealul cavaleresc din perioada shakespeariană sau a lui Molière a devenit desuet până în pragul celui de gentleman modern. Ca și vopseaua submarinului care de galbenă ce este a început să se cojească.

Apoi, dacă nici urgențele nu mai sunt ce erau, nici vopsirea lui nu este o urgență, chiar dacă pe o rână, așa cum umblă el răsturnat prin oraș, cineva a scris, Reserved Yellow Submarine, semnătura simbolizând un uger de vacă, însuflețitor.

Deschizându-mi baierele minții spun: adevărata cauză a răsturnării submarinului galben, aici, ar fi fost o eroare de navigație; cineva din echipaj pusese de-o fiertură, nu, nu de-o cafea cu rom cum îi șade bine marinarului în cart, ci de-o ciorbă de lobodă – căci vorba-aceea, An-tan-tichi-tan/ Lobodă sau leuștean/ Urechilă căpitan/ Vulpea 'tremură pe scară/ iar tu ieși afară –, tocmai când, țuguindu-și buzele, trompetistul se pregătea să dea adunarea pentru ședința de lins timbre deoarece submarinul galben tocmai fusese dat afară din Clubul Filateliștilor; ciorba a dat în clocot iar un neîndemânatic, în loc să fie exact ca un termometru, nevrând să-și asume o sarcină indezirabilă și periculoasă, că asta e, și să-și arunce maieul din poplin peste oala care dădea în foc, că așa îi stă bine unei oale, l-a aruncat peste aparatele de navigație de s-au trezit toți claie peste grămadă!

Și din cea grămadă a răsunat o voce: Știți ceva? Cineva și-a băgat coada. Să nu vă mai băgați în ciorba mea! În jurnalul de bord s-a notat: submarinul galben s-a răsturnat fiindcă nu a respins ,,principiul rațiunii suficiente” al lui Leibnitz, potrivit căruia, dacă se va întâmpla ceva trebuie să existe întotdeauna un motiv rațional pentru a se explica de ce s-a întâmplat așa și nu altfel și în paranteză lămurirea (Jur pe cardiograma mea galbenă).

A doua mențiune ar fi că submarinul galben s-a răstunat lovit fiind de blițul fotografic al unei drone subacvatice de atac. Acum întreb și eu: ce semnificații să extrag din alăturarea poetică a unei scântei cu hârca metalică unui submarin, fie el și galben!

Din ce am aflat, la compania de muzicuțe nu mai lucrează niciun acordor, astfel că submarinului galben, așa răsturnat cum e, i s-au adus un cor de mierle și-un somelier pentru zeama de varză, care să-l ajute la o eventuală punere pe linia de plutire, că de ranfluare nici nu poate fi vorba, dacă mănânci doar ciorbă de lobodă.

Are cineva nevoie de o concluzie? Are prea multă infiltrație de apă sărată în bocanci, tocmai acum când, de la înălțimea periscopului său ar fi avut ocazia, unica și intolerabila ocazie, să ne-arate ce privire ageră are. Așa că, dacă-l veți zări pe o băncuță din parcul primăriei, de exemplu, răzuind lozuri în plic, un fel de țiriac, să nu cădeți pe gânduri, că nici istoria militară nu va cădea decât în mod memorabil.

Un timp a umblat vorba că l-ar fi rugat pe un trecător să-i spună o poveste, dar a refuzat Jack și vrejul de fasole pe motiv că are rău de înălțime. Atunci acesta i-a dat o plăcintă dobrogeană cu un răvaș, ca să nu bârfească cum că-l vorbește lumea pe la spate. Ceea ce l-a dat complet peste cap, lezându-i eul personal, adică ceva plictisitor.

Apoi, prin eter se mișcară, furnicându-mi pielea, vocile, instrumentele: ,,...Și prietenii noștri sunt toți la bord/ Mulți dintre ei trăiesc lângă ușă/ Și trupa începe să cânte// Toți trăim într-un submarim galben/ Submarin galben, submarin galben...” Și n-am nicio îndoială, măcar din partea beatles-ilor, că faptele s-ar petrece altfel decât o spun ei, atingând frumosul mării pe măsură ce marea se schimbă.