În loc de tezaur, avem un dinozaur viu(497)

Cu prietenul meu, tulceanul LIVIU BALÂC, v-am făcut cunoștință în urmă cu ceva timp într-un interviu în exclusivitate care a primit numeroase comentarii și aprecieri, deci tema aleasă stârnește multă pasiune.

În condițiile în care avem un nou Ministru al Culturii, contestat din plin de toți românii, S.O.S.-ul lansat de acest meșteșugar de soi dobrogean la origine, președintele ROMARTIZANA, pare justificat.

El s-a întrebat și ne-a întrebat: “Ce fac muzeele pentru meșteșugari ? Ce face Muzeul Astra Sibiu, Muzeul Național al Satului, București, Muzeul Țăranului București și celelalte muzee din țară, pentru meșteșugari, acești creatori și păstrători ai tradițiilor românești? Beneficiați de munca, creativitatea, timpul lor, imaginea lor, prin participarea gratuită a meșteșugarilor la evenimentele pe care le organizați, fără a face absolut nimic pentru ei. Ați observat că numărul lor se micșorează? Că scade interesul tinerilor pentru meșteșugărit? Că scade nivelul actului artistic prezentat de ei pentru dumneavoastră? Cine să facă statistici, să transmită Ministerului Culturii aceste observații dacă nu dumneavoastră și cercetătorii din domeniu?”

Sigur, în discuție nu pot fi aduși meștesugarii kitsch-ului. Te duci la târguri cu meșteșugari și tot cu un obiect vechi te întorci acasă, în rest dezastru. Casele, "rustice", cu balcoane și acel baitz kitschos, ornamentele de un prost gust total, proporțiile, tâmplăria oribilă, interioarele pe sistem de țărănie-mârlănie, au nenorocit zone superbe.

Obiectele frumoase erau reflexia unui spirit curat, a unui mod de a trăi în armonie cu natura. Se plâng "specialistele" în autenticitate de similitudinea cu produsele de artizanat comunist. Păi era bine dacă era așa. Iile din comerțul socialist de stat, erau fine, durabile, stilizate cu mult gust. Pentru că lucrau artiști, nu tanti de la Breaza, păstrătoarea tradițiilor. Obiectele de ceramică sunt făcute la normă, fără pic de suflet, niște cioburi odioase, fără formă, pictate aiurea, cu culori aiurea, glazurate mizerabil. Nici de pomană n-aș lua. Și va fi mai rău!

Pentru că meșterii bătrâni mor, iar statul nu face nimic pentru ei, sau cei care ar dori să învețe. Sigur, învățatul nu e suficient. Aici trebuie inimă și gând bun. Nu poți lua un tânăr care să spunem că are aptitudini artistice și e dispus să învețe și să facă obiecte încărcate de acel ceva, dacă el duce o viață dublă.

Ceea ce ni se întâmplă nu este decât rezultatul unui stil de viață. În țările în care încă se mai lucrează obiecte frumoase, chiar țări vecine, credeți că face ceva statul pentru ei? Nu. Oamenii au acea pornire de a face, de a se exprima. Noi însă, suntem foarte grav bolnavi.

Dar Liviu pare că se consumă degeaba, nu se vrea așa. Vorbim de arta populară autentică, de tezaur, dar eu aș spune dinozaurul viu, așa ar trebui să se numească, având în vedere că nimic nu este veșnic. Cum mulți în ultimii ani se întreabă pe bună dreptate dacă mai avem acel minister al culturii.

Liviu Balâc îmi mărturisea că personal și-ar dori ca tot mai mulți meșteșugari să înțeleagă în ce lume trăiesc și să producă multe produse, nu să le cumpere de la alții ! Casele de modă au mai multe niveluri de calitate, printre care: pret a porter (produse ieftine de firmă), comenzi pentru staruri, haine pentru expoziții. De ce să nu facem la fel? Trebuie să realizăm că oamenii doresc produse artizanale, dar ele nu pot avea un preț mic, pentru că se lucrează doar câte una. Nu vinzi într-un târg artă. E o piață în care clienții vin să cumpere ARTIZANAT de la meșteșugari.

Atunci ce facem? Reorganizăm producția astfel încât să producem manufacturier. Când ai văzut ce modele ți se vând, prost ai fi să nu le produci în număr mai mare, obținând astfel un profit sau un preț mai bun, nu? Iar asta nu este o noutate, pentru că se făcea încă din antichitate de greci, romani, egipteni, chinezi etc.

Dar unele muzee nu fac nimic pentru meșteșugari, altele însă chiar fac. De pildă, Sibiul e un muzeu care se implică. Sunt numeroase târguri în incintă, iar cazarea și masa sunt gratuite. Mai mult decât atât, sunt conferințe menite să "învețe" meșteșugarii adevărata tradiție. Și asta ne-o transmite Liviu Balâc, cel care pictează icoane și este TEZAUR UMAN VIU.

La târguri se merge pentru a fi recunoscută valoarea meșteșugarului. Ați văzut vreun muzeu să facă asta, pentru "niște țărani"? Muzeul cîștigă mai mult de pe urma vizitatorilor. Într-un cuvânt exploatarea capacităților artistice; utilizarea dreptului de autor al fiecărui produs în parte; imaginea și numele fiecărui artist popular; și valorificarea lor e în avantajul muzeelor fără să plătească nimic.

Muzeele au și alte activități, cu copiii de exemplu, care implică meșteșugari. Părerea mea este că meșteșugarii nu sunt conștienți de propria valoare. Personal, eu nu văd nici o diferență între membrii UAP și meșteșugari în plan artistic. Și de o parte, și de alta sunt artiști mai buni sau mai slabi. Facultatea nu te unge artist, ci devii prin rezultatele pe care le obții prin muncă. Asta ar trebui să învețe Muzeul Astra meșteșugarii, nu să își sporească pepiniera de megieși.

Mă mir cum după ani de muncă, după zeci de creații realizate, meșterii/meșteșugarii nu reușesc să facă diferența între coada vacii și penel. Nu sunt conștienți de noua poziție socială pe care au dobândit-o, după atâția ani de trudă. Nu-și dau seama că au devenit artiști în adevăratul sens al cuvântului și pot expune alături de orice mare artist.

Nu uitați ce a spus pictorul român Adrian Ghenie, ale cărui lucrări se vând cu 2-3 milioane de euro: "nu contează să expui, ci unde!"