ȘI EU SUNT PRIMAR - dialoguri - Valentin Vrabie, primar, Peștera (I), 2012(1244)

- Este un izvor care curge liber, acum nu mai curge pe canal nu se mai risipește, curge la cişmea, cu folos pentru noi toți. De ce să plătesc?

- Şi pe ăla trebuie să-l plăteşti!

- Nu-l plătesc. Ăla curge oricum. Apa trebuie să o extragi ca să o plătești. Uite: încă o cişmea şi încă o cişmea. Deci, două şi cu două, patru cişmele noi, da? Am scris pe ele Primăria Peştera, 1 mai, 2011.

- Nu ai scris Vrabie, acolo, pe cișmeaua aia nouă? 

- Nu există aşa ceva! Am pus placă de marmură la fiecare. Uitaţi, acolo, pe câmp, încă o cişmea. La intrare în satul ăsta era o grămadă de gunoi de vreo douăzeci de metri. Aici, acum, e platforma nouă de gunoi. Era gunoi împrejurul satului, peste tot, acum e pe o singură platformă. Acest drum se va asfalta, sper, în martie anul viitor pentru că imediat trece iarna. Da, domnule, e altă lume acum la mine la Peștera. S-a mobilizat lumea, s-a trezit la viaţă.

- Făcute de Consiliul Județean, de Nicuşor, de președintele Consiliului Județean, nu?

- Nu-s făcute de Nicuşor. Uitaţi, cu scurgeri. Înainte erau nişte ravene, erau nişte pericole, avea patru metri adâncime, nu puteai să circuli. Acum am făcut frumos, cu intrare la şcoală, să putem să ne ducem cu cocsul, cu lemnele. Am făcut intrare pentru oameni, pentru copii. Lucrurile astea nu existau. Aici era dezolant.

- Şi niciodată nu spera vreunul că o să fie altfel.

- Aici e Geamia, minaretul are 25 de metri înălţime. Geamie nouă, construită acum de noi.

- Otomanii au stat 460 de ani în Dobrogea şi nu i-au certat pe ai noștri că sunt creştini. Îi punea la plată. Acum merită şi ei respectul nostru!

- Şi pentru curajul meu de a mai spune adevărul câteodată m-a costat în 2010 cred că 15 controale. Control şi pe arhivă am avut. De la toate controalele am ieşit cu fruntea sus. Spre necazul lor.

- Păi, şi nu te enervează chestia asta?

- Nu. Mă întăreşte. Am avut atâtea necazuri în viaţă, încât m-am obişnuit. Uitaţi, ape care curgeau fără rost. Eu le iau, le valorific. Uitaţi, scurgeri aliniate. Uşor-uşor le aranjez pe toate. Biserica refăcută de la tablă, schimbat totul în exterior şi acum lucrăm la interior.

- Şi piatra asta din zid e aia veche?

- Da, am curăţat tot. Biserica era urâtă pe dinafară, era văruită. Acum e refăcut totul. Au rămas doar pereţii. Care erau din piatră. Acum lucrăm la pictură.

- A, şi asta o faci? Asta e cea nouă?

– Nouă, da! Inclusiv la mântuitor, acolo, am pictat şi eu personal.

- Păi, de ce nu ţi-ai pictat mutra? Aşa fac toţi, prin biserici, când sponsorizează! Câţi ani are?

- În 1933 e făcută. Acolo va fi protoerie, aduc tablă din Ucraina. Am văzut la Hârşova și mi-a plăcut.

- Ştii tabla aia aurită de la biserica din Hârșova?

- Eu să nu ştiu? Iau de la toţi ce e bun şi mai adaug ceva. Când au scos duşumeaua, au găsit aici, în biserică, o flintă veche! Avem aici utilajele noastre, este o adevărată uzină, primăria noastră. Şi nu aveau deloc, nimic înainte.

- Păi, foarte bine! Ce, să te duci să te rogi de unul şi de altul? Te costa mai mult dacă te rugai toată ziua de ei. Dacă luai o firmă, îţi mai rămânea şi ţie ceva, de la ei, din banul public. Ştiu!

- Nu mă interesează, domnule!

- Ştiu și te înțeleg! Pe mine dacă m-ai trimis undeva să dau sau să duc un ciubuc, m-ai nenorocit! Nu ştiu cum să fac! Mi-e rușine. Parcă se uită toți la mine cu reproș.

- Această cişmea va fi reamenajată în primăvară.

- Aha, a mai fost unul înaintea ta care a făcut cișmele la Peștera!

- Acum 200 de ani. Dacă de 200 de ani nu a mai făcut nimeni, nimic vă dați seama. Să veniţi după ce asfaltăm, cu borduri, cu de toate, să fie frumos.

- Ştiu, domnule Vrabie! Când mergem prin Austria spunem „Ia uite, bă, ce frumos e la ăștia! De ce nu te apuci să faci şi tu la Peştera?“. Stai şi te plângi toată ziua. Mai bine stai acasă! Nici nu vezi la alții, nici nu te plângi la tine.

- Eu nu mă plâng!