Bătaia de joc din sistemul de sănătate(1511)

Străinii fac mișto de români pentru că noi obișnuim să ne ferim copiii de frig, de curent, de tot ce ni se pare că i-ar putea îmbolnăvi. Avem o obsesie în această privință. Una dintre explicații este însă că ne este frică nu că ni se vor îmbolnăvi copii, ci de modul în care vor fi tratați în spitale. Am ajuns cu toții în spitalele de stat din țară și știm cum suntem tratați. La privat lucrurile se schimbă, dar și prețurile.

Ce te faci însă dacă nu ai acces nici la chestiuni elementare legate de sănătate. Un exemplu concret și apropiat: copil bolnav. Tuse, febră, stare de rău. Urmează un drum la mediul de familie. Acesta îi scrie un bilet de trimitere pentru analize. Suntem în prima săptămână a lunii martie.

Cu trimiterea în mână și îngrijorarea în inimă, te duci la primul laborator de analize care îți iese în cale. Cel de pe strada Farului.
- Nu avem fonduri.
- Pot să fac o programare? E vorba de copil…
- Nu, nu, nu se poate.
- Ce trebuie să fac?
- Reveniți în jurul datei de 23. E posibil să primim. Sau 24.

O întâmplare, îți spui. Te duci la Regina Maria.
- Bună ziua? Aveți fonduri pentru analize de laborator.
- Nu, dar dacă aveți trimitere de la medicul de familie vă putem face o reducere de 10%.
- Pot face o programare?
- Nu, nu știm când primim fonduri. Reveniți.

Pleci urmărit de privirile aproape aprobatoare ale doamnelor de la recepție. Îți spui în gând că poate ar trebui să accepți reducerea de 10%. E vorba de copilul tău, totuși…

Medstar e aproape de Regina Maria.
- Bună ziua, aș dori să fac o serie de analize. Am o trimitere pentru mine și una pentru fiica mea.
- Aveți programare?
- Nu.
- Ne pare rău, nu mai avem fonduri.

Ai în mână o listă cu șapte laboratoare de analize, dată de medicul de familie. Nu mai ai nici nervi, nici timp să le iei pe toate la pas. Suni. IDS.
- Bună ziua, am un bilet pentru analize de la medicul de familie.
- Nu avem fonduri.
Din șapte laboratoare, șase nu au fonduri iar unul nu răspunde.

Întrebi la Casa Județeană de Asigurări de ce nu există fonduri, cu toate că este începutul lunii. ”Asta e situația. E criză”, vine răspunsul. Dur, tăios, mai rău ca un duș rece. Și ce facem? Ce face părintele care trebuie să îi facă analize copilului? Ce face părintele care trebui să își facă lui însuși analize? Răspunsul: o ridicare din umeri, din partea celui care ar fi trebuit să aibă răspunsul.

Te întorci la un laborator de analize și întrebi cât de costă: câteva sute de lei. Îți aduci apoi aminte că ai două venituri, că plătești asigurări de sănătate pentru amândouă. Dacă ai aproape orice alte fel de venituri, plătești și pentru ele contribuția pentru sănătate.

Din păcare, nu e CONTRIBUȚIE, e TAXĂ. E OBLIGATORIE.

Și după ce dai bani din buzunar pentru aproape orice în sistemul sanitar, te întrebi: de ce plătesc asigurările de sănătate?

Sistemul răspunde cu un ridicat din umeri.