Machiavelismul lui Iohannis Klaus: ,,Ne-am luat țara înapoi” - un fapt de discriminare rasială(2449)

Când viețile politicienilor au decăzut în considerația publicului, a devenit tot mai frecventă preocuparea, cel puțin pentru mine, de a cunoaște modelele avute când au luat decizia de lua calea politicii. Unii l-au luat pe cel al mătăsii. Am căutat. Nu pot vorbi decât de imitări și nicidecum de o cunoaștere a tainelor iscusitei arte de a fi politician, pentru că ea se face cu dascăli și pe o cultură întemeiată de un anumit tip. Sigur, nu există eșec mai dureros și întristător al unui partid ca atunci când, văzându-seangrenat într-o campanie, universul lui de acțiune dă impresia că a ajuns la capătul drumului. Am încercat să străbat universul gândirii oricăruia dintre ele, atât cât sensibilitatea mea de cetățean vulgar continuă să existe cu toate lacunele importante. La Iohannis Klaus am găsit un enunț machiavelic, pe care am încercat să-l descifrez.

Dar de ce oamenii iubesc politica? Doar pentru a savura emoția evenimentelor politice, precum alegerile prezidențiale, sau pentru că sunt fascinați de teme, de doctrine și de consecințele lor asupra propriei bunăstări dar și asupra concetățenilor prin politicile de investiții, de educație sau sociale la nivel de comunitate locală? Pentru că vor notorietate? Eu nu am ce emoție să savurez, atâta vreme cât politicul învrăjbește oamenii, implică abuz de putere, duplicitate, manipulare, dispreț și violență. Iohannis Klaus, coborât în subsolurile democrației se crede Dumnezeul pe care Robespierre îl chema în dorințele sale și declară că ,,Ne-am luat țara înapoi”. Iohannis: ecce homo! Să fie izbânda cunoscătorului parașutat de cine știe unde și eu nu știu?

Mai degrabă cred că este vorba de un rasism abil mascat, el împreună cu Blaga Vasile, Papahagi Adrian, Săftoiu Adriana și alțiiconsultanți în comunicare politică intimă care n-au încăput în afișe, considerându-se albii iar ceilalți, care nu au votat cu ei, negri, un fel de minoritate fără rațiune, conștiință și spiritul fraternității.
O atitudine periculoasă, dovedind că nu are în minte, nici nu cred s-o fi avut vreodată, nici o învățătură și educație care să-i fi dezvoltat respectul pentru demnitatea umană și sistemul de protecții europene în materie. Să fim în fața unei teze precum cea a ,,Pântecului plin” care a circulat în statele africane sărace într-o vreme când dreptul la comunitate era unul de lux? Și atunci nu cumva putem vorbi despre o violare a drepturilor proclamate de articolul 2 al Declarației Universale a Drepturilor Omului și a articolului 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale?Dreptul său la un proces echitabil, el chiar fiind într-un proces de incompatibilitate, în acest sens ar cuprinde în primul rând dreptul la un tribunal, cum și dreptul laun recurs efectiv, în numele principiilor generale de drept, ar înseamna prezența în fața unei jurisdicții competente.
Efectul stimulilor interni sau externi cred că i-a rupt în două creierul, sigur, cu titlu de ipoteză, făcându-l să lucreze cu două modele de Românii, unul al dreptății, imaginat de Iohannis, și unul al nedreptății, imaginat de ceilalți, nenumiți, caz în care unul dintre modele nu permite reluarea pulsațiilor regulate, sincrone în tot ansamblul, ceea ce mă face a crede că Iohannis nu are dezvoltată amănunțit ideea de model de patrie, de cetate sau eu nu m-am adaptat contemporaneității.

Apoi, care ,,noi” și cine sunt ceilalți în accepțiunea sa patriotică? Și de la cines-a luat țara înapoi, de ce și în ce stare? Furnizarea unei astfel de siguranțe publice ,,Ne-an luat țara înapoi!” exploatată politic mă trimite cu gândul la societățile sărace, ieșite de sub dominația colonială, cum spuneam. Tratamentul discriminatoriu față de o altă parte de cetățeni invocat astfel, cred că se bazează pe naționalitate și avere, Iohannis dorind pentru sine un tratament diferențiat față de națiunea română. Curtea Internațională de Justiție a subliniat, inspirându-se din DUDO și art.1 din Convenția din 21 decembrie 1965 cu privire la eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, că aceasta e definită ,,drept orice distincție, excludere, restricție sau preferință bazată pe rasă, culoare, ascendență sau origine națională sau etnică” și că ea ,,constituie o negare a drepturilor fundamentale ale persoanei și o încălcare flagrantă a Cartei Europene a Drepturilor Omului”.

În alți termeni, clauza dreptului la nediscriminare poate intra în joc chiar în absența încălcării – chiar dacă acceptăm că a face diferența nu înseamnă neapărat a discrimina - unuia dintre drepturile garantate, în sensul că aceeași Curte a extins domeniul de aplicare al clauzei de nediscriminare asupra unor drepturi ce nu sunt explicit garantate de Convenție și protocoalele acesteia. Să mă pronunț asupra unei posibile plângeri de discriminare la judecătorul european venită din partea cuiva, doar pentru că eu am constatat o încălcare separată a unui drept, mă refer la imperativul nediscriminării garantat de CEDO? Poate că Iohannis Klaus se va angaja să-și păstreze sfânta onoare și față de cei de la care a declarat că a luat țara înapoi, onoarea fiind menită să slujească vieții și nu ca avantaj al celui mai puternic, singura răsplată a dreptății sale fiind, în final, numai dreptatea însăși.