Iorguș se plimbă din nou cu ursul prin grădina PSD(1193)

Politichia locală a intrat în faza avansată a dramelor indiene, la finalul cărora, ştim cu toţii, se plânge în hohote, fie că este vorba de o despărţire la coada autobuzului, fie că asistăm la o regăsire în grup după 20 de ani. In ton cu filonul epic indian, în care, dominantă, în materie de lacrimi de crocodil, este componenta cantitativă, Zanfir Iorguş s-a întors la prima sa dragoste. Spăşit, cu basca într-o mână, după modelul clasic al fiului risipitor, plâns prin părţile sale esenţiale, gata să-şi toarne singur cenuşă în cap, imitând mersul locomotivei cu aburi... Intr-o astfel de stare răvăşitoare, cu un dramatism suplimentar faţă de alte dramolete indiene, fostul primar al Mangaliei a îngenuncheat în faţa florii pesediste, vădit afectată, sedusă şi abandonată...In acest context, pe un fundal cenuşiu, s-ar fi potrivit de minune celebra frază colectivă „Floare, să ne ierţi, când ţi-am tras ţeapa, eram beţi!” Nu este cazul, cunoscut fiind faptul că domnul Iorguş este mic şi bea lăptic...Intoarcerea domniei sale la prima iubire din politică, după un lung şir de peripeţii şi erate, a pus pe jar întreaga naţiune din judeţul nostru. Bocitoarele au lansat în eter noi şlagăre menite să îndulcească, în prag de alegeri, amarul opiniei publice. Istoricii au rememorat în bloc episoadele dramatice din viaţa şi activitatea revoluţionară a personajului nostru.Să trecem şi noi în revistă câteva dintre ele: scenabalconului din PNT, contestându-i vehement pe comunişti; absolvirea şcolii de echilibristică politică, specialitatea doi pepeni într-o mână şi mersul pe stânga politichiei cu ghidon de dreapta; lansarea doctrinei conform căreia dreapta nu ştie niciodată ce face stânga; prima trecere nocturnă în iatacul PDSR, cum se numea, la vremea respectivă, floarea de astăzi cu doi grădinari, pentru că-l socotesc aici şi pe Radu Cristian; consolidarea poziţiei de primar pe scheletul balconului ţărănist, în condiţiile în care nestatornicia sa a fost pusă pe seama labilităţii politice a meşterului Manole, reclamat, inclusiv de iubita sa, pe motiv că zidul rău o strânge; coabitarea cu Stelian Duţu, care, în cele din urmă, a căzut şi el în propria sa groapă, după ce şi-a săpat-o singur după regulile simple ale muncii voluntare; divorţ peste noapte în PSD, fuga din iatac, alături de alţi patru primari guralivi şi trădători din fragedă pruncie, în Partidul Democrat; lansare fulminantă în partidul cu pricina pe linia băsciană, fiind văzut adeseori în compania politică a doamnelor Elena Udrea şi Sulfina Barbu, pe litoral; a pus o vorbă bună în procesul de „ gâtuire” de către „ministeasa” Sulfina a proiectelor gen şoseaua de coastă; trecut pe „ linie moartă” în partid de Kiru; intrat în dizgraţia celor de la PNL, mantaua sa politică în caz de ploaie, s-a reorientat rapid, invocând dorul sfâşietor de prima sa dragoste, către PSD !!! Ce-i drept, şi în cazul său, ca o concluzie firească, dragostea din popor este lăsată, inclusiv năbădâile aferente... Pe domnul Zanfir, ca un politician abil ce este, îl înţeleg, pentru că a ştiut să cadă întotdeauna în picioare precum motanul Trilă, care, cunoaştem cu toţii, de şoricei nu are milă. Pe mine, în cazul de faţă, mă miră poziţia umilă a PSD şi uşurinţa cu care s-a grăbit să treacă peste un trecut care nu-l avantajează deloc în relaţia cu Iorguş! Ba, dimpotrivă... Și dacă ar fi avut foamea în glandă, partidul grădinarilor nu ar fi trebuit să îngenuncheze din nou în faţa celui care l-a plimbat cu ursul ori de câte ori au vrut muşchii lui! E o dovadă în plus că pesediştilor le place să joace...fripta, lapte bătut şi, de când cu Ponta la prezidenţiale, bâza americană!