FOTBAL -Cupa Mondială 2014: În al doilea derby al turneului final, ITALIA - ANGLIA 2 - 1 (1 - 1)(2126)

În cea de-a treia zi de competiţie, în al doilea mare derbi (după OLANDA – SPANIA, 5 – 1, în Grupa B) al grupelor turneului final al Cupei Mondiale -2014 la fotbal, din Brazilia, ITALIA a învins, aşa cum era, în general, de aşteptat, ANGLIA, cu scorul de 2 – 1 (la pauză: 1 – 1), în cel de-al doilea meci al Grupei preliminare D (în primul, tot ieri, de la ora 22.00 a României, fiind înregistrată o mare surpriză: COSTA RICA – URUGUAY; 3 – 1, după… 0 – 1 la pauză!!!).

În mijlocul imensei jungle a fluviului Amazon (1), la Manaus, pe arena… “Amazonia” (reconstruită, practic, cu aproape 200.000.000 de dolari, dar al cărei gazon a trebuit să fie… vopsit în verde de către organizatori, pentru că se stricase din cauza teribilei călduri şi umezeli, care a creat condens în alveola stadionului!), care, după acest C. M., va deveni… PUŞCĂRIE de maximă siguranţă (!!!), a avut loc, azi-noapte (de la ora 01.00 a României), prima partidă a celei mai puternice grupe preliminare, D, în care se luptă, pentru cele două locuri calificante în “optimile de finală”, nu mai puţin de… trei (3) foste campioane mondiale, cu un total de… şapte (7) astfel de trofee: patru Italia, două Uruguay şi unul Anglia!

Au deschis scorul italienii, prin Claudio Marchisio, în minutul 35.
Imediat, în minutul 37, a egalat Daniel Sturridge, din pasa lui Rooney (care, apoi, până la sfârşitul meciului, a… “murit”!)
Scorul final a fost stabilit, în repriza a doua, de către italianul Mario Balotelli, care a marcat golul victoriei “squadra azzura” în minutul 50.

Dacă până atunci englezii ţinuseră pasul cu favoriţii italieni, dând semne că ar putea chiar să câştige partida, după acest gol primit ne-au arătat că Anglia este ceea ce a demonstrat la aproape toate (cu două excepţii: în 1966, cînd, pe… “Wembley”, Anglia lui Sir Alf Ramsay a câştigat, cu 1 – 0, în faţa Republicii Federale Germania, cu acel celebru “gol” al lui Hurt, care a trimis balonul în bara transversală, acesta ricoşând în… teren, dincoace de linia porţii, dar un arbitru… sovietic a văzut altfel!, devenind campioană mondială, şi în 1990, la C. M. din Italia, echipa altui “Sir”, Bobby Robson, a ajuns, cu un Paul Gascoine strălucitor, până în semifinale…) turneele finale, mondiale sau europene, la care se califică, aproape invariabil, ce-i drept: este o echipă statică, obosită, prăfuită, previzibilă şi cenuşie, fără tonus şi imaginaţie, fără forţă şi idei!

Timp de 30 de minute (în condiţiile în care italienii au renunţat aproape totalmente la atac, făcând ceea ce ştiu ei cel mai bine şi le place teribil: s-au apărat ermetic şi au declanşat contraatacuri periculoase!), fotbaliştii Albionului au exersat la nesfârşit, obsesiv şi total inefficient, aceeaşi schemă perdantă: încercarea de a pătrunde pe partea dreaptă a atacului lor, prin driblinguri pe care vulpoii peninsulari le stopau, invariabil, sau centrări, de pe aceeaşi parte, pe care doar fundaşii italieni le ajungeau!…

În aceste condiţii, nu numai că scorul este normal şi conform cu ceea ce au arătat cele două formaţii, dar n-ar fi mirat pe nimeni dacă Italia ar mai fi marcat, pe cele câteva contre, cum a fost “transversala” prinsă, cu sete, de către cel mai bun fotbalist de pe teren, Andreea Pirlo, în penultimul minut al prelungirilor (94)…

Autorul primului gol al partied, mijlocaşul italian Claudio Marchisio, i-a şocat pe ziarişti, la finalul partidei, declarând că au fost momente în care a avut… halucinaţii pe teren: “Era important să începem cu o victorie. N-a fost deloc uşor să jucăm astăzi. Parcă am avut… halucinaţii, din cauza căldurii!
Echipa a arătat că are caracter şi a obţinut un succes meritat, cu Anglia.
Nu ştiu dacă putem ajunge în finală, dar era important să pornim cu dreptul.
Nu va fi uşor nici contra celor de la Costa Rica, în următoarea noastră partidă. Şi Uruguay era favorită, dar a pierdut…", a spus Marchisio pentru “Sky” Tv.

Arbitrajul a fost bun, spunem noi, deşi focosul antrenor Italian, Cesare Prandelli, l-a desfiinţat, în declaraţiile de după meci!
Cu meciurile de ieri, odată cu intrarea în arenă a cavalerilor fluierului din Europa, s-a mai estompat imaginea primelor două zile, cînd arbitrajul japonezilor, burundezilor ş.a.m.d., ne duceau, deja, spre îngrijorare soră cu… panica!

Anglia: Hart - Johnson, Jagielka, Cahill, Baines - Gerrard, Henderson (Wilshere '73) - Sterling, Rooney, Welbeck (Barkley '61) - Sturridge (Lallana '70).
Selecţioner: Roy Hodgson (Anglia).

Italia: Sirigu - Darmian, Paletta, Barzagli, Chiellini, - De Rossi - Candreva (Parolo '79), Pirlo, Verratti (Motta '57), Marchisio - Balotelli (Immobile '73).
Selecţioner: Cesare Prandelli (Italia).

Cartonaşe: Sterling (Anglia), galben, minutul '90+2.

Arbitri: Bjorn Kuipers (Olanda) – principal; Sander vanj Roekel (Olanda), Erwin Zeinstra (Olanda) – arbitri de tuşă; Walter Lopez (Guatemala) – asistent.

După două meciuri, în Grupa D, clasamentul este următorul:
1.COSTA RICA (!!!) – 3 puncte, golaveraj 3 – 1; 2.ITALIA – 3 pct., 2 – 1; 3.Anglia – 0 pct., 1 – 2; 4.Uruguay – 0 pct., 1 – 3.

După şapte partide, se menţine impresia clară de fotbal OFENSIV (n-a fost înregistrată nici o remiză!; cel mai puţin s-a marcat în Mexic – Camerun 1 – 0, iar cel mai mult în Olanda – Spania 5 – 1), dovedită şi de media bună a golurilor per meci: 25 de goluri, împărţit la 7, rezultă o medie de aproape 3,57 goluri / partidă!

IMAGINI: 1. gsp.ro; 2. spot.ro