Poemul zilei(105)

Femeie neagră

                               Léopold Sédar Senghor

Femeie goală, femeie neagră
Înveșmântată în culoarea ta care e viața, în forma în care e frumusețea!
Am crescut în umbra ta: alintul mâinilor tale
îmi învăluia ochii
Și iată că în miezul Verii și-n cumpăna Amiezii,
de la înălțimea unui defileu pârjolit de arșiță,
te descopăr Țară a făgăduinței;
Iar frumusețea ta mă săgetează drept în inimă,
ca fulgerarea unui vultur.

Femeie goală, femeie necunoscută,
Fruct copt cu carne tare, întunecate extaze ale vinului negru,
gură ce ai făcut să cânte gura mea,
Savană cu orizonturi limpezi,
ce freamătă sub mângâierile arzătoare ale Vântului de Răsărit,
Tam-tam sculptat, tam-tam încordat
ce răsună sub degetele Învingătorului
Vocea ta gravă de contraltă e cântecul divin al Iubitei.

Femeie goală, femeie necunoscută,
Ulei neînvălurat de nicio adiere, ulei ce lucește calm
pe pieptul atletului, pe piepturile prinților din Mali,
gazelă cu glezne cerești, perlele scânteiază ca stelele nopții pe pielea ta,
Desfătări ale închipuirii capricioase, reflexele de aur roșu
pe pielea ta ce străluce,
La umbra pletelor tale, spaima mea se împrăștie
luminată de norii apropiați ai ochilor tăi.

Femeie goală, femeie neagră,
Îți cânt frumusețea trecătoare, formă pe care-o torn în tiparele
Eternității,
Înainte ca Destinul gelos să te prefacă în scrum
pentru a hrăni rădăcinile vieții.

(din volumul Jetrfe negre, cu un Cuvânt al autorului către cititorii români, traducere și prezentare de Radu Cârneci, Ed. Univers, 1969).