Poemul zilei(106)

Dimineață
                      George Bacovia

O cafea neagră... și-o ploaie de gheață,
Când spiritul mai arde culori în odaie –
O privire pe-o carte, pe straie,
Și pasul mă-ndeamnă în dimineață.

Cum frigul, tremurând ca o veste,
Tot plânge de-al meu și de-al tău...
Tot mai mult am rămas cu ce este,
Și plouă cu-o părere de rău.

Am uitat dacă merg,,, încă tot mai iubesc...
Am juns la timp, ocup și un loc,
Dar gândul apasă cu greul său bloc...
E numai vedere... nu mai pot să vorbesc...

(din volumul Plumb, Ed. Litera, 2009).