Poemul zilei(105)

Copilărie

                    Georg Trakl

Sacul plin cu fructe; tihnit sălășluia copilăria
În peștera albastră. Peste cărarea de odinioară
Unde iarba sălbatecă fâșâie acum ruginie
Se reculege rămurișul tăcut; vuirea frunzișului

Asemenea apei albastre, când zvonește în stâncă.
Dulce-i tânguirea mierlei. Un cioban urmează-n muțenie
Soarele ce se rostogolește de pe colina întomnată.

O clipă albastră nu mai e decât suflet
La marginea pădurii se ivește o sălbăticiune sperioasă, și pașnic
Dorm în adânc bătrânele clopote și cătunele negre.

Mai smerit cunoști tu tâlcul anilor negri,
Răcoare și toamnă în camere pustii;
Și-n albăstrime sfântă mereu răsună pași de lumină.

Domol vibrează o fereastră deschisă; până la lacrimi
Te înduioșează priveliștea cimitirului părăginit de pe colină,
Amintire a legendelor acultate; și totuși, sufletul uneori se luminează.
Când cugetă la oameni voioși și la zile primăvăratece în umbră de aur.

(din volumul Tânguirea mierlei – poeme – traducere, prefață și note de Petre Stoica, Ed. Facla, 1981).