Poemul zilei(62)

La gura sobei

                              Miguel de Unamuno y Jugo

La gura sobei ce mă cheamă,
precum un val de mare înspumat,
se-aude ploaia cum cade măsurat
pe plopi. Sufletu-mi fără teamă

Îmi întărește patul fără seamăn
Cu aromă, în timp ce Odiseea, în cântat,
din munți și văi, din pieptu-nsingurat,
adună ficțiuni pentru bogata vamă,

pregătindu-mi visul. Castanul de pe-alee
ce generații de frunze l-au tot stins,
nașterea și moartea se-ntâlnesc în Idee,

încinsul jar, ce trunchiul a cuprins,
mă inspiră. Minciună dulcinee,
arcul neliniștii mele ai destins!

(din Antologie poetică, ediție bilingvă spaniolă-română de Carmen Bulzan, Ed. Institutul European, 2012).