Poemul zilei(123)

Saadi
           (fragment)

Căzând din nori în mare,-un strop subțire
se rușină de-a ei nemărginire.

,,Oriunde-i marea – eu ce sunt?
Și ea de este – eu nu sunt”.

Acest dispreț de sine n-a fost în zadar,
căci l-a primit o scoică de mărgăritar.

O soartă bună-l face să renască
și el devine-o perlă-mpărătească.

Schimbată-n măreție fu-ntreaga-i umilință.
La poarta neființei bătând, primi ființă.

Smerenia să-ți fie – al inimii veșmânt:
doar ramul plin de poame se pleacă la pământ.

(din cele mai frumoase poezii, despre Smerenie).