Poemul zilei(112)

O doamnă venețiană

                         José-Maria de Hereida

Palatul e din lespezi lipite-ndemânatic,
Vorbesc pe sub portice seniori de Tițian,
Și lanțul gros de aur în somptuoas colan
Îmbogățește roșul pe straiul lor dalmatic.

Privesc pe zări laguna cu zâmbetul schematic
Și ochiul ce sclipește, trufaș, patrician,
Sub steagul limpezimii de cer venețian
Pe care îl reflectă azurul Adriatic.

Și-n timp ce cavalerii în roi strălucitor
Trag purpură și aur pe trepte-n urma lor,
Lumina albăstruie înveșmântează scena;

În lenea ei superbă, o Doamnă-ncet pășește
Și-n valul de brocarduri se-ntoarce și zâmbește
Spre țâncul negru care, solemn, îi duce trena.

(din Sonete, traducere din franceză de Constantin Ottescu, Ed. Univers, 1971).