Sonetul 63
Michelangelo
Nu-i dușman pietrei focul ce amnarul
i-l scoate... El o arde pân' o cerne
și-o altă viață-i dă zidiri eterne
în care, între lespezi, ea-i mortarul.
Dar mai de preț e când n-o sfarmă jarul,
nici toiul verii, nici al asprei ierne,
ca sufletul spre ceruri sempiterne,
luând din flăcări purgatorii harul!
La fel cu mine: focul, scos afară
din joaca lui ocultă, mă desface,
dar, ars, tot am al vieții scump tezaur!
Deci voi trăi de-a pururi, colb și șfară,
călit mereu în flacăra vorace,
căci nu-i de fier amnarul, ci de aur...
(din volumul Poezii, traducere C.D Zeletin, Ed. Minerva, 1986).