Întrebări de nepricepuţi în ale medicinei, privind „Dosarul Pantelimon”(1185)

Bătălia care a fost declanşată de scandalul de la Spitalul Pantelimon este departe de a se fi încheiat o dată cu eliberarea celor două doctoriţe acuzate de fapte de o gravitate extremă, omor cu premeditare, mai ales că vorbim despre medici. Adică oameni care au jurat să lupte până la capăt pentru viaţa pacienţilor lor.

S-au format două tabere. Una care este de partea celor două doctoriţe şi care aduc tot felul de argumente că nu sunt vinovate. De la unele puerile sau chiar jignitoare la adresa celorlalţi, de genul: „Habar nu aveţi de medicină, ce vă daţi cu părerea”, sau lovind chiar în colegi de breaslă, în medicii legişti, care au protestat şi ei la rândul lor prin organizaţia profesională care îi reprezintă şi prin vocea unor somităţi mondiale în domeniu, cum ar fi academicianul Vladimir Beliş, şi până la tratate ştiinţifice şi protocoale recunoscute la nivel internaţional.

De cealaltă parte, în afară de medicii legişti care s-au considerat lezaţi, sunt şi procurorii care vin şi ei cu argumente solide.

Dificultatea acestui caz constă în faptul că, asemenea vestitului Dosar Elodia, cadavrul nu ajută deloc ancheta. Chiar dacă spre deosebire de Elodia, acum există un cadavru, acesta, practic, nu poate ajuta deloc cercetările. Se ştie că autopsia unei victime a unui omor furnizează foarte multe date anchetatorilor.

Unele dintre ele cruciale pentru descoperirea făptaşului. De această dată însă, aşa cum ni s-a explicat de către profesorul doctor Dorel Săndesc, a cărui probitate profesională în materie de ATI este dincolo de orice îndoială, această Noradrenalină, care, după cum spun procurorii, redusă fiind intenţionat, a cauzat decesul pacientului, nu stă în corp decât un interval de timp de ordinul minutelor. Deci, o autopsie nu ar fi adus deloc lumină în acest caz. Astfel că procurorii trebuie, ca în cazul Elodia, să strângă probe indirecte, adică probe materiale şi mărturii ale martorilor.

Dincolo de această dispută între anchetatori şi o parte a medicilor, noi, cei care putem fi în orice moment pacienţi, care, desigur, nu ne pricepem la medicină, că de-aia ne ducem la spital când ne este rău, nu avem cum să nu ne punem totuşi câteva întrebări de bun simţ, care nu au legătură cu cunoştinţele de medicină.

Prima este cea legată de morga mobilă, ascunsă undeva pe lângă zidul spitalului, pe care am descoperit-o chiar în 16 aprilie, când a început scandalul. Ce căuta acolo? Din dispoziţia cui a fost adusă? Şi în ce scop? La această întrebare, pe care am tot repetat-o obsesiv din aprilie şi până acum, nu mi-a răspuns nimeni. Conform declaraţiilor mai multor şefi ATI de la spitale din Bucureşti şi din provincie, nu este aceasta o practică. Nici măcar în pandemie, la niciunul dintre spitalele suprasolicitate, nu a fost adusă o astfel de morgă. Atunci, ce căuta ea la Pantelimon, chiar în intervalul în care se murea pe capete.

A doua întrebare se referă chiar la muritul pe capete. Nu a explicat nimeni până acum cum se face că, în acel week-end au murit, din 25 de pacienţi, pentru că atâtea paturi are secţia ATI de la Pantelimon, un nuăr de 17. Mai ales că nu a fost vorba despre vreun accident sau catastrofă, în urma căreia să fie aduse multe victime între viaţă şi moarte. Dimpotrivă. Pacienţii care au decedat atunci fuseseră aduşi la ATI în zile diferite. Unii erau de mai mult timp acolo.

Cum se face că toţi, indiferent de starea în care fuseseră aduşi, repet, în zile diferite, au murit în aceeaşi noapte?

Iar a treia întrebare este şi cea mai grea. Una dintre asistente, văzând că medicul a scăzut doza de noradrenalină a pacientului la 1 mg, cu de la sine putere, folosind o seringă pe care a băgat-o direct în perfuzie, a crescut doza la 40 de miligrame. În orice secţie, la orice spital, medicul este suveran. Asitentele pun în practică ceea ce recomandă el şi în niciun caz nu iau iniţiative în ceea ce priveşte tratamentul unui bolnav. Mai ales într-o secţie ATI, unde firul dintre viaţă şi moarte este foarte subţire. Atunci, dacă asistenta acţionat de capul ei, aşa cum de altfel şi mărturiseşte, de ce nu este şi ea cercetată ca învinuit şi are doar calitatea de martor? După cum ne spun specialiştii, Noradrenalina nu se foloseşte timp îndelungat pentru că efectele ei secundare pot fi grave pentru pacient. Atunci, poate că tocmai acea doză în plus de Noradrenalină administrată peste indicaţiile medicului l-a omorât pe pacient.

La întrebarea asta avem şi răspunsul. Asistenta a procedat corect. Pentru că în foaia de observaţie a pacientului scria că trebuie să i se administreze 40 de miligrame. În acest caz, dacă doctoriţa, care i-a scăzut drastic doza, a lucrat „ca la carte” în favoarea bolnavului, de ce nu a consmenat şi în foaia de observaţie? Mai mult, a cerut şi asistentelor să nu consemneze scăderea dozei.

Cele două doctoriţe sunt acum libere. Nu au niciun fel de măsură restrictivă. Conform ministrului Rafila, se pot întoarce oricând la muncă.

Dacă se vor întoarce la muncă, cei care susţin că sunt nevinovate şi că procedează ca la carte cu pacienţii, inclusiv judecătorii care le-au pus libere, dacă, Doamne fereşte, ar avea un apropiat care să aibă nevoie de o internare la ATI, l-ar interna la Pantelimon? Eventual, pe tura doamnelor doctor nevinovate?