Gheorghe Petrașcu și arta sa complexă: „Bărci la Veneția”(249)

Gheorghe Petrașcu (2 decembrie 1872, Tecuci – 1 mai 1949, București) este un pictor român renumit pentru abordarea sa unică în arta plastică. Spre deosebire de alți artiști care încearcă să impresioneze prin anumite detalii spectaculoase în lucrările lor, Petrașcu se concentrează pe realizarea unor opere unitare și armonioase.

Tabloul „Bărci la Veneția” este un exemplu reprezentativ al stilului lui Petrașcu, reflectând aceste trăsături printr-o execuție atentă, culori intense și o tehnică viguroasă, captând atmosfera și lumina Veneției într-un mod cu totul original.

„Petrașcu are o altă structură sufletească. Ceea ce dorește nu este să facă tablouri deosebit de atrăgătoare, în care unele părți să ne uimească prin calitatea lor, ci opere în care totul să fie la același nivel. Firea sa intimă cere, în primul rând, o lucrare unitară, armonioasă în toate părțile ei, pe cât posibil completă și coerentă.” (George Oprescu, Maeștrii artei românești, Editura Meridiane, București, 1962)

„Relațiile lui Petrașcu cu pictura post-impresionistă se reduc la conceptul general de subordonare a formei față de lumină. Culoarea însăși este supusă jocului de valori care dau suprafețelor lui picturale mobilitate și nuanțe. Dar dincolo de această aparență impresionistă, Petrașcu este un pictor mult mai exigent și mai complet. Sensibilitatea lui se adresează materiei însăși cu dorința de a o pipăi, a o dezmierda, a o stăpîni structural și senzitiv. De aici afecțiunea lui pentru pasta abundentă și prețioasă, pentru o tehnică energică folosind mai mult cuțitul decît penelul, pentru culorile concentrate care aprind focuri interioare, pentru negrurile bituminoase care aruncă reflexe grave și dau pondere și adîncime lucrurilor.” (Alexandru Busuioceanu, Scrieri despre artă, Editura Meridiane, București, 1980, p. 88)