A fi sau a muri ...
Căzută-n negură, puțin câte puțin
A ei stea, fără răspuns, în nesimțire
Se frânge în ultimul licăr, cel divin
Rugi către cer se pierd în nemurire
Desigur, a ei vină e doar că s-a născut
În țara cu care, de netrebnici pline
Trase de proști, ce-n râpă n-au căzut
Pe strada Libertății cu închisori de bine
De vină nu-i orașul, de vină este țara
Fără buget, fără cimitire ale-nvierii
De vină este noaptea, de vină este vara
Că stăm la porți de case-ale tăierii
Victima-i ninsă de păcate, de abuzuri
Comise de neoameni, poate din Sistem
N-avem păduri pentru atâtea ruguri
Nu mai vrem pensii, noi atâta vrem
A exista înseamnă a trăi mai demn
Minel Tănase
(selecția textelor: Pompiliu COMȘA)
NOTA REDACȚIEI TIMPUL
Așteptăm de la iubiții noștri cititori creații poprii, cel mai valoroase urmând să le publicăm în ordinea sosirii la noi.
Vă așteptăm cu interes.