Din nou, PROSTEALĂ pe față!(1279)

Am în jur doar oameni care așteaptă să le redea cardiologii luminița de la capătul tunelului. Doar trăim în țara țăranului mort. Miorița e plină de fântâni cu apa într-o rână. Asta în timp ce PNL începe să nu mai existe decât prin fușăraie, furt, minciună și trădare națională.

Era de așteptat să se ajungă aici. Mai sunt puțini - îi poți număra pe degetele de la o mână care doar când spun iarbă călătoresc în copilăria altora. Degeaba un nebun ca mine vede, simte, spune. Nu-l iau prea mulți în seamă. Empatia a murit. Peste dealuri, ca o victorie a limbii române, crește iarbă.

Suntem o țară adeptă a sinuciderii. Excepția care confirmă regula cu care au descoperit lumea nu mai știe nimic. I s-a șters memoria, iar neuronii au luat-o la trap către litoral să se îmbăieze. Dar România a fost și rămâne un teren de luptă. Culmea magistraților cu tupeu de derbedei. Suntem în rândul doi din Europa și ne convine poziția.

Curând vom mânca la camere la Sfântu Așteaptă. De aceea ne luăm de ochii lumii gorgoaze din piață. Avem programe de scos ochi, de dus cu zăhărelul, inclusiv pe cei diabetici, care au umplut țara. Am aflat asta de la un june cu părul agățat de ureche. Nu în orice sală de așteptare se poate trăi. Roua s-a copt doar în trecut.

Mă plimb prin lumea asta mică numită România pentru ca să pot scrie și spune explicit care este starea generală. Trăim în țara în care toate cad. Pe marea scenă a maimuțărelilor și neputinței. Ne comportăm de parcă ne aflăm în prima dimineață a lumii. Uităm că bobocii de rață cad în față în luptă cu firul de iarbă. Fără Glutacid uităm până și un fapt notoriu: Coandă a fost un Edison al României.

Acum trăim clipa când noii miniștri au fost curioși să-și vadă mai întâi birourile, nu să-și pună salopeta și cizmele de cauciuc pentru a da un dram de speranță românilor loviți de bătăile destinului. La noi este îngăduit totul. La studierea bunului simț și gargara ieftină suntem europeni de frunte. Avocații rămân și ei pe poziții. Avem doar programe de adormit poporul .

Ni se propune nu o economie de piață, ci la piață. Și una ca vai de ea, chiar și de viață. Nea Marcelică ot Buzău are însă vorbele la el, mai ales pentru vulg. Ciucă era onctuos, acesta a alunecat rău. Când era mic a mâncat gaura de la covrig cu supă de pipirig. În plus, practică tradiționala abureală cu presa. Prin învăluire.

Mai direct, ni se vând gogoși, iar noi, deși nu le gustăm, lăudăm conținutul. Sunt doar gogoși umflate cu de toate. Pe zăpușeala asta înghițim orice ne poate răcori. Suntem siguri că pe seară din avioane se va împrăștia ceva care va aduce din nou fericirea.

Asta ca să răspund unui taximetrist curios care, pentru dialogul cu el, mi-a taxat cursa dublu. L-aș bate măcar pe el, dar nu mai am putere. Leșinesc, dar nu-mi lipsesc explicațiile (visele).

Cu plecăciune. Vai, cât zbucium și bucium. Chitrelor ..,