Pe deget porţi
Pe deget porți, de veacuri mi se pare,
Lumina mea-nzăoată-ntr-un inel.
Doar roua toată-n taină te mai doare:
Mai știi de mine? Oare sunt la fel?
E tot atâta de împlinită vraja-n toate
Ca-n însemnata clipă-n buza unui veac
Mormanul de cenușă din răzor, mai poate
Să-ntulbure lumina când veacurile tac?
De veacuri porți pe deget un semn de împlinire
Sau poate raza unei stele moartă mai demult?
Se-aprinde setea buzei cu-atâta osebire
Că-n pale ții acuma trupul meu de lut.
Doar roua-n taină acuma e tăcere
Că într-un stup regina e învelită-n miere.
EMILIAN MARCU
(selecția textelor: Pompiliu COMȘA)
NOTA REDACȚIEI TIMPUL
Așteptăm de la iubiții noștri cititori creații poprii, cel mai valoroase urmând să le publicăm în ordinea sosirii la noi.
Vă așteptăm cu interes.