NOAPTEA CAVALERILOR(271)

  CAPITOLUL IV
     

Ce nu știa voievodul făgărășean era că Andrei și mercenarii săi se aflau deja în Transilvania, așteptând vești despre asasinarea regelui. Dacă reușea asasinatul, îl aștepta lângă el pe Roland Borșa al Transilvaniei cu armata sa. Ținta era direct Țara Făgărașului. Radu Negru avea cu el o parte din trupe, restul fiind în Muntenia în ajutorul lui Bărbat, în lupta acestuia împotriva cumanilor de la Milcov.
     

Andrei Arpadul, devenit Andrei al lll lea al Ungariei, avea totul pregătit. Lăsă încoronarea sa pe mai târziu. Urgent era să-l prindă pe Radu Negru și să închidă trecerea în Țara Românească. Practic, ținuturile Bârsei și ale Făgărașului închideau ca un zid trecerea în Transilvania și implicit protejau regatul. După care era liber să pornească împotriva mongolilor. Era Cruciada lui, sprijinit de Sfântul Părinte de la Roma. Doar Mihai al Vlll lea al Bizanțului nu răspunse chemării sale. El însuși se voia conducător al coaliției împotriva tătarilor. În plus nu era supus al Sfântului Părinte de la Roma.

 - Căpitane Mircea, trimite ștafete cu veștile la curtea lui Nogai și la Bărbat în Țara Românească. Cheamă armata din Cumania Neagră de la Milcov și împânzește drumurile cu iscoadele noastre. Păzește drumurile din Țara Bârsei și dinspre Alba Iulia.
     

Vălul ceții albe se ridică de pe zidurile cetății din Alba Iulia. Roland Borșa stătea pe jilțul împodobit, în fața focului. Buștenii trosneau răspândind căldură în cameră. Voievodul era adâncit în gândurile sale. Acum că Ladislau nu mai era, sorții îi erau prielnici și putea să-și joace şansa sa. Avea pregătită prima Cartă a Transilvaniei. Regnum Transilvanum!!! Autonomia, ba chiar independenţa! Total separat de Coroana Maghiară! Andrei avea nevoie de el împotriva magnaţilor Coroanei Maghiare. Nu toți erau de partea lui în acest complot. Moartea lui Ladislau, asasinat de oamenii lui Andrei, lăsă un vid de putere în comitatele din sudul regatului, care îi erau credincioase lui Ladislau.

 - Intră Generale Bîrsan!Ce vești aduci?

 - Măria Ta, Andrei e staționat în dreptul cetății Trascău și-a pus de o petrecere. În fiecare zi vin cavaleri și nobili să-l felicite și să i se închine.
 - Așa repede? Nu pierde vremea regele nostru.
 - Măria Ta, ce facem cu Radu Negru? Andrei e hotărât să pornească spre el și așteaptă trupele noastre.
 - Aici e aici! Dacă reușim să ne facem treburile noastre şi să-l păstrăm pe făgărăşean de partea noastră, am câștigat! Ne-a fost aproape mereu și e cel mai de nădejde conducător din câți sunt acum.
 - Da, e periculos să-l susținem în fața regelui, zise generalul.
 - Așa e. Hai să tragem de timp. Să nu ne pripim. Pregătește caii și să mergem la Trascău. Regele ne așteaptă. Trimite soli la toţi nobilii de seamă, români și maghiari din toată țara. Vreau să convoc o Adunare Obştească a Nobililor Transilvaniei.

Cronicile istorice spun că în 1291 Roland Borşa înființează Dieta Transilvaniei, ceea ce arată o putere deosebită a voievodului în faţa regelui maghiar.
     

În cetatea Trascăului căpitanul Nicoară dădu voie regelui să intre, însă armata o lăsă în fața cetății. Lucrul ăsta nu fu pe placul regelui. Cum însă era în Transilvania și nu în Ungaria, râse și-l chemă pe căpitan să ciocnească o cupă cu vin. Așezați la masa rotundă, nobilii maghiari se veseleau și lăudau regele pentru iscusința sa în ale politicii. Vorbeau unii peste alţii, semn că vinul își făcuse din plin efectul. Andrei aştepta discuţia cu Roland. În sinea lui dorea ca pe tronul Transilvaniei să fie cineva supus lui. Roland Borşa trata cu el de la egal, iar asta nu-i convenea deloc. Oricum ar fi, după Radu Negru urmează Roland Borşa. Dar mai târziu. Acum e momentul alianţei.
     

Nu trecuseră 24 de ore și căpitanul Mircea era pe drumul de întoarcere în Muntenia. Gonea spre voievodul muntean Bărbat cu vești grabnice. Spera căpitanul ca acesta să se fi întors din Cumania Neagră, unde purta lupte cu Hanul Odat. Calul parcă zbura întrecându-se cu gândurile căpitanului. După cotitura drumului calul încetini, iar căpitanul duse mâna la sabie. O armată în toată regula se afla în faţa sa.
     

Aliniați câte doi și perfect încolonați, pedestrașii își țineau sulițele lungi pe umerii de fier. Nu se vedea sfârșitul coloanei de soldați. Pe delături călăreții păreau că-i escortează. Călăreau cai frumoși, puternici, bine hrăniți. Erau mândria voievodului făgărășean, căci a lui era armata aflată în marș grăbit. Alcătuise o cavalerie de temut din făgărășenii lui și din tătarii și cumanii cu plată. Se știa că mongolii erau cei mai de temut călăreți. Tot de la ei deprinseseră ai noştri trasul cu arcul din fuga calului și alte șiretlicuri ale mongolilor.

 - Căpitane Mircea! strigă cavalerul din față.
 - Generale Șoim! Cum de ești așa de aproape de ținuturile noastre? Am trimis ștafeta de dimineață cu carte grabnică.
 -M-a întâlnit pe drum. Știu ce s-a întâmplat. Iscoadele mele din tabăra cumanilor au aflat înainte că urmează asasinarea regelui. Cumanii sunt înțeleși cu Andrei. S-au ridicat cu oaste mare și pornesc spre Bistrița. Unde gonești așa?
 -  La Bărbat să-i duc carte de la voievodul nostru.
 - Bărbat a căzut în luptă! A fost prins de oastea cumană lângă Milcov într-o ambuscadă. Resturile armatei sale s-au împrăștiat prin țară.
 - Parcă toate sunt împotriva noastră! Să ne grăbim spre Cetatea Făgărașului!