PRIVIȚI FAPTELE, NU CE SE SPUNE LA TELEVIZOR(1034)

Am puține clipe până voi pleca din nou la Iași pentru o operație la colon pe care mi-o va efectua celebrul profesor Scripcariu, rectorul Universității de Medicină și Farmacie de aici. Vorba bunului meu prieten și șef, academicianul Burlui: „Profesore, anul acesta ai avut noroc numai de doctori de primă mână care te-au îngrijit ca pe copii lor.” Se referea la profesorii Tinică, Adoamnei, Bazyani, Spiridon, Drug care mi-au scotocit în toate ungherele corpului, au tăiat și adăugat acolo unde era nevoie, ba chiar au avut și timpul necesar pentru a mă încuraja pentru că, recunosc, sunt un fricos.

Așteptarea și imprevizibilitatea pentru ziua de mâine mă omoară și pe mine, ca pe toți cei aflați pe paturile spitalelor. Și nu sunt puțini pentru că ne este șubredă sănătatea la majoritatea. Semn bun sau rău? Cade vara peste țară și curând va curge sângele din struguri. De aceea vreau să vă șterg moartea de pe frunți.

Pupatul în dos face aftă, să știți de la mine. Poți face bătături la limbă, zău așa. Nu mai vorbiți cu dosul curcubeului. Nu toți puteți imita pe cameleonul șprițar Orban sau pe oricare din pulifricii ăștia care ne conduc. Nu mai fiți boscheți udați de bețivi după ora stingerii. Cu siguranță va veni și asta, să moară doamna mă-ta.

Egoismul poleit rămâne un clișeu de altruism. Scopul programului social urmat e însă să producă legume umane și sclaveți arhicunoscuți. De otrepe expirate ne-am săturat, chiar dacă numărul celor care ne înconjoară s-a triplat zi de zi. Acum trebuie să aflăm cum să deschizi ușa fără să rupi cheia.

Baletăm mental mereu în acest sens. Dar foamea de elogii nu are saț. Orice apropiere o privim ochiometric. Chiar aplaudăm victoria socialistă asupra domniei legii, de peste 30 de ani românul inventează în orice și nimic nu merge. Suntem așii vorbelor goale. De ți se face creț și ultimul neuron rătăcit.

Ce nebună lume avem în jurul nostru ... De un Chicoș Rostogan care moare de invidie. Am o cunoștință care nu numai că e proastă, e și bolnavă. Asta pentru că demenții Planetei nu se opresc. Chiar în clipa asta a apărut din nou la televizor King Charles, un papagal multicolor precum steagul LGBT. La cât de papagali suntem nu mă mai miră dacă ne ducem direct în iad.

Ultimul care m-a vândut este unul, Brutus. Somn ușor, popor român. Consideră-te o parte a prostimii. Notați mă, conservelor. Ideile mele crețe nu vă plac, știu asta. Mai ales că media din România o gașcă de mercenari, iar prompterele lor fac avort spontan.. Ar fi de râs dacă n-ar fi de plâns, morții lor.

Nu e banc dacă mă spovedesc și vă spun că am găsit cele mai multe mizerii în hainele statului. Ferească Dumnezeu unde am ajuns. Casele de șobolani sunt palate pentru râme. Fiecare pare ca un ardei născut din pârțuri de dragon. Ardei plantați cu spatele la vânt. Altfel n-am accepta ca ditamai cultură să fie gestionată de o incultă. Chiar în condiția dispariției lui Trabucel Aurescu, dar mai ales a lui Virgil Popescu surprinde. Era “de-al nostru”.

Dumnezeu nu doarme să nu uitați, morții voștri de poponauți, jur pe carnea mea și a concetățenilor mei prăjită. Caut o echipă de betoniști pentru asta. Rog seriozitate. Uite acuși-acuși Zelenski îi bate pe ruși. Dacă-s idioți să fie la ei. Și doar la ei să rămână.

Noi avem altă misiune: să stabilim câți idioți utili avem și “N-a fost nicicând să nu fie cumva”, vorba marei Doamne a scrisului românesc, Ileana Vulpescu. Piața de educație nu se potrivește cu piața muncii. AUR vine cu calul troian al noii dezordini mondiale care e poreclit Călin Georgescu. Deja țara e plină de secături care se înroșesc pe ei precum lăcustele.. ‘ai de capul meu. Ne dăm după cireș.

Aș semna pamfletul acesta UN GOLAN, dar prefer să-mi acopăr identitatea și-l semnez CETĂȚEANUL.