OMUL - PĂRERE(1230)

21.08.2009

Există indivizi care simt nevoie să-și dea tot timpul cu părerea, care fac teoria chibritului cu spume și care se bagă singuri în seamă.

Sunt cazuri limită când dumnealor se trag de mânecă, la modul cel mai sincer cu putință, își pun întrebări, cu răspunsuri atașate, fac analize(de sânge).

La prima vedere, ești tentat să crezi că ei se pricep la toate și la toți. Aiurea. Dacă filtrezi cele spuse de omul-părere, adică îl iei la bani mărunți, nu rămâi cu nimic! Poate cu un pumn de nămol, nici acela de Techirghiol!

Omul-părere obișnuiește să-și bage des nasul unde nu-i fierbe oala. După cum era de așteptat, cel mai bine se simte în mediul politic, unde poți să vorbești verzi și uscate.

Cum nimeni nu amendează inepțiile, omul-părere vorbește și la radio. Pentru el, calea undelor e calea prostiei!

Cert este că am ajuns o țară de...păreriști. Cunosc un individ a cărui gură vorbește întotdeauna fără el. Pe un fond grav de dezordine și haos, nu există o minimă corelare între el și gură. Din acest motiv, debitează tot felul de prostii și de imbecilități.

Mă așteptam ca personajul în cauză să fie disperat și intrigat de situația dată. Da' de unde, lui îi convine de minune. Se bagă în vorbă, cum se spune, și, dacă iese prost, dă vina pe altcineva. M-a luat gura pe dinainte!

Omul-părerese simte de minune în mocirla politichiei. Domnule, în politică poți să promiți cât te țin bojocii, pentru că nu te doare gura!

Omul-părere seamănă foarte mult cu omul-trompetă, în sensul că repetă tot papagalicește, chit că nu înțelege nimic din ce aude. Trag concluzia că e un incult, dar și un tupeist fără de pereche.

L-ați văzut cum se înghesuie să fie băgat în seamă? Exact ca politicienii care nu au nimic a spune, dar se dau în vânt după fotografia de grup.

Omului-părere nu-i este indiferent la dreapta cui stă. Drept dovadă, când vorbește în dodii, se dă mare cu relațiile lui sus-puse. În realitate, nu-l bagă nimeni în seamă.

Omul-părere este adeptul bătutului apei în piuă cu mijloace moderne. Visul lui este să depășească recordul mondial în materie de productivitatea muncii cu gura.

Specialiștii spun că băgătorul de seamă își trage seva din omul-părere. De altfel, între cele două personaje de râsul politichiei sunt foarte multe elemente comune.

Auzim, în fiecare zi, fel și fel de bazaconii cu titlu de analize economice și politice. Tot felul de tipi aerieni ocupă cu nesimțire spațiul de emisie al unor posturi de televiziune. Dacă întrebi de ce, spun că e dreptul lor constituțional să debiteze enormități și obligația noastră civică să-i ascultăm.

De multe ori, glasul omului-părere ne amintește de râșnițele învechite sau de patefonul stricat. Înainte, dacă vă amintiți, aveam o singură savantă de renume mondial. Acum, în democrația lui pește, omul-părere, cu o simplă părere, face facultăți pe bandă rulantă.

Cum să te pui cu un dublu sau triplu universitar? Până și gargara se exersează pe baza unui titlu universitar, ca să nu credeți că orice mujic are voie să se clătească în gură!

S-a umplut politichia până la refuz cu tot felul de fețe. Dintre toate specimenele, omul-părere este cel mai guraliv. Dar, evident, și cel mai neproductiv.

Sincer să fiu, dacă nu ar fi ajuns să ia decizii pentru țară, m-ar fi durut direct în cot!