MĂ IA CU FRIG, MĂ TREC FIORI(3154)

Fie la redacție, dar mai ales pe telefonul meu mobil, am primit zeci de întrebări, ba chiar am fost acuzat de duplicitate în ceea ce privește greva profesorilor care s-a prelungit peste măsură, până la urmă terminându-se neașteptat.

La mijloc se pare că este trădarea liderilor. Mi se cere să-mi spun opinia răspicat, să tai firul în patru vizavi de acest cartof fierbinte de pe masa politicienilor și mai ales a Guvernului.

N-am ce să fac, așa că pornesc la drum, chiar dacă judecățile mele de valoare vor deranja pe mulți. Dar sunt apărat de deontologia profesională și de faptul că am fost o viață un om vertical, chiar dacă această poziție m-a costat dureros de mult. Deci, start.

Protestatarii târziu au înțeles sau poate niciodată că au fost o masă de manevră, așa cum au fost de fiecare dată până acum. Trei oameni și-au bătut joc de visele, dorințele și speranțele altor câteva zeci, poate chiar sute de mii. Toți erau în cancelarii, hotărâți să nu cedeze. În multe orașe din țară profesorii erau în stradă, continuând să-și facă publică nemulțumirea.

Așa a căzut vestea, ca un fulger, ca o lovitură de ciocan în moalele capului. Motivația, penibilă de altfel, a fost aceea că erau în pericol de a scădea sub 50% și ar fi pierdut tot. Poate că ar fi ajuns și acolo. Dar preferau să piardă așa, decât să fie păcăliți ordinar.

În fiecare zi liderii au spus că nu iau nicio decizie fără o consultare cu membrii de sindicat. Iar decizia finală a venit mișelește, sub centură. Pe neanunțate. Într-o primă fază chiar au avut tupeul să spună că asta a fost voința protestatarilor. Apoi au voalat mesajul.

Am în minte proaspătă acea demonstrație absolut fabuloasă, denumită marșul demnității. Dar profesorii au pierdut, din nou, în cel mai dezagreabil mod. Rușinos, umilitor. Au rămas doar cu o demonstrație de forță, care nu ține însă de foame și este și așa umbrită de rezultatul final.

Nu vreau însă să despic firul în patru. Analizele le vor face alții, soluțiile vor veni și ele, în timp. Vreau, de la distanță, să le bat obrazul liderilor de sindicat care i-au trădat. Unul dintre ei a avut chiar impolitețea (ca să fiu elegant în exprimare) să se compare cu Isus. Blasfemie, domnule! Rectifică și fă o asociere cu Iuda...

O concluzie este clară: liderii de sindicat ar trebui schimbați. Cei actuali au demonstrat că nu pot duce o luptă până la capăt. Și nici măcar nu au strigat la timp, căci ar mai fi avut ocazii să ne reprezinte, dar au tăcut.

Comentariile suplimentare le încep spunând că este a doua oară când se dovedește că 10 ani de mandat înseamnă cu mult prea mult. După 8, cel mult, începe decolarea din realitate și puterea prelungită ia mințile.

Ce sa-i faci, asta înseamnă aducerea securisto-sereiștilor la conducerea României. Vor și ei să găbjească o prestanță pe care altfel nu ar fi avut-o in vecii vecilor... Vrând, nevrând, dăm definiția a ceea ce în Mărginimea Sibiului se cunoaște sub numele de "neam prost".

Pentru următorul secol ar trebui chiar să se prevadă în Constituție posibilitatea unui singur mandat prezidențial, de 4 ani, urmând să se treacă la două mandate abia atunci când "clasa politică" românească se va fi civilizat îndeajuns și va fi dovedit că și-a însușit minime principii etice care să îndreptățească încrederea noastră, a electoratului, în a încredința cuiva două mandate, eventual succesive.

Acum și cu greva prelungită a foștilor săi colegi. Niciun pic de empatie, de înțelepciune, de asumare.  Profesorii nu și-au schimbat revendicările, au cerut clar două lucruri: 25% majorare salarială imediat și garanția că, în grila de salarizare din viitoarea lege a salarizării, salariul de debut în Educație va fi cel mediu pe economie.

Când se va încheia jefuirea banului public în toate felurile cu putință, după ce vor colecta cum trebuie taxele, sigur vor fi bani pentru profesori, ba chiar și deficitul ar intra sub zona de risc a pierderii banilor europeni. 

Să fim înțeleși, sindicatele au tot dreptul să susțină interesele angajaților prin toate mijloacele legale, inclusiv prin grevă, dar mi-e teamă că protestele au ieșit din zona nemulțumirilor și au pășit în zona șantajului. Mulți părinți își pun tot mai îngrijorați întrebări dacă anul școlar va fi înghețat, prelungit și dacă examenele se vor da la timp. Elevii nu s-au mai dus la școală de peste o săptămână, iar mișcarea de protest care s-a bucurat de susținerea cetățenilor tinde să devină nepopulară.

Realizarea cea mai importantă a acestor proteste este ca nu s-au lăsat nici păcăliți de cinismul celor de la putere, nici manipulați de liderii sindicali, nu s-au mulțumit cu pomeni înșelătoare, dar mai ales că lupta s-a transformat în una pentru dreptul la respect pe care toate categoriile trebuie să îl pretindă, împotriva malversațiunilor acestor guvernanți, dedicați doar castei privilegiate.

A fost o lecție de demnitate de care nu numai elevii aveau nevoie, ci întreaga națiune. Sper că lupta pentru democrație va continua și că societatea se va trezi chiar dacă, în interesul elevilor, ca să se poată finaliza anul școlar, vor întrerupe greva, așa cum s-a și întâmplat.

Lucid, plin de scârbă, nu mai adaug nimic. Punct.