50 de ani de fotbal tulcean (IV)(493)

Continuare din ediția trecută

Pe când era antrenor la Delta era cel mai bun prieten al meu. Chiar mă mândream cu prietenia lui în fața oricui. Fost internațional. Născut la 29 februarie 1936, a decedat la vârsta de 82 de ani în 2018. Vasile Copil a îmbrăcat de trei ori tricoul echipei naționale…

A jucat la Progresul și Rapid București, rămânând unul dintre jucătorii importanți din istoria clubului din Giulești. Ulterior, a fost numit președinte de onoare al clubului. Legitimat la Rapid între 1956 şi 1962.  Fost președinte de onoare la AFC Rapid, dar și scouter și președinte de onoare la fostul Rapid, Vasile Copil a venit la clubul giuleștean de la Progresul, pe vremea când Rapidul se numea Locomotiva!

A jucat alături de nume grele ale istoriei ”vișiniilor”, precum Macri, Ozon, Filote, Greavu, Motroc, Georgescu, Ene II sau Ionescu.

Cel mai bun rezultat al său la echipa feroviară a fost un loc 3 în sezonul 1960-1961, când Vasile Copil a fost om de bază al Rapidului, cu 22 de meciuri jucate. Ulterior, el a plecat din Giuleşti. S-a întors la prima dragoste şi echipa care l-a format, Progresul.

E posibil ca numele Vasile Copil să nu spună mare lucru multora dintre reprezentanții generației tinere a pasionaților de fotbal, și chiar a suporterilor echipei Rapid. Giuleștenii din „garda veche” își amintesc însă, cu siguranță, de extrema dreaptă care a jucat la echipa de lângă Podul Grant timp de șase sezoane, în perioada 1956-1962, alături de fotbaliști precum Titus Ozon, Tache Macri, Ilie Greavu sau Ion Ionescu.

Vasile Copil a venit pe lume în ziua de 29 februarie 1936, în localitatea Câmpia Turzii. Glumind puțin, a făcut parte din categoria celor care își serbau ziua de naștere o dată la patru ani. A jucat fotbal la juniorii clubului Universitatea Cluj între 1950 și 1954, după care a ajuns în București, la echipa Progresul Combinatul Poligrafic „Casa Scânteii”.

Cel care l-a îndrumat în Capitală a fost nimeni altul decât Ștefan „Piști” Covaci, antrenorul care a pregătit celebra formație Ajax Amsterdam și care, atunci, activa la „U” Cluj. În 1956, la doar 20 de ani, s-a transferat la Rapid București (care, în vremea aceea, se numea Locomotiva București), împreună cu alți colegi de la Progresul „Casa Scânteii”.

„Factorul decisiv a fost Gheorghe Apostol, care fusese chiar Secretar de Stat în acea perioadă. Fiind mare rapidist el a validat aceste transferuri. Care s-au dovedit extrem de importante pentru viitorul Rapidului. Iar eu am avut ocazia să joc alături de mari fotbalişti: Filote, Ozon, Macri, Ene II, Olaru, Langa…”, povestea Vasile Copil, într-un interviu acordat site-ului suporterilor rapidiști, 1923.ro.

A stat în Giulești timp de șase sezoane, până în 1962, iar cel mai bun rezultat al său la echipa „vişinie” a fost un loc 3 în sezonul 1960-1961. Când Vasile Copil a fost om de bază al Rapidului, cu 22 de meciuri jucate. Ulterior, însă, a fost nevoit să plece de la Rapid.

„E o poveste pe cât de simplă, pe atât de complicată. Tocmai terminasem un sezon excelent cu Rapid, am fost pe locul 3, iar eu jucasem aproape în toate meciurile. Apoi, în cantonament fiind, pe Valea Prahovei, am primit un telefon din Câmpia Turzii, a cărui echipă juca atunci în Liga a 2-a. Miau zis direct că, dacă nu mă întorc acolo, părinții și socrii mei vor fi dați afară de la locurile lor de muncă. Era vorba de familia mea, așa că am fugit din cantonament și am mers acolo. Cei de la Rapid s-au supărat pe mine, ba chiar am fost acuzat că sunt trădător, mai pe la colțuri. În locul meu, în Giulești s-a dus Viorel Kraus”, a povestit Copil, pentru site-ul 1923.ro.

Vasile Copil a stat ce a stat la Câmpia Turzii, dar a revenit în București, la Progresul. „M-au văzut cei de la Progresul și m-au luat. Erau, totuși, o echipă puternică, a Băncii Naționale, așa că nu au avut ce face cei de la Câmpia Turzii. Nu am jucat prea mult la Progresul, dar au fost ultiumele mele meciuri în prima ligă”, mărturisea Copil în interviul acordat site-ului 1923.ro.

Înainte de a accepta să meargă la Progresul, extrema dreaptă a încercat să revină la Rapid, dar s-a răzgândit după o discuție purtată pe această temă cu Valentin Stănescu, antrenorul de atunci al giuleștenilor, care i-a spus, franc: „Vasile, pe postul tău îl am pe Bebe Năsturescu. Nu te supăra pe mine, dar aș vrea să joc cu el titular. Mai bine te duci și joci la Progresul. Mi se pare corect să te anunț”.

Vasile Copil n-a stat prea mult la Progresul. Problemele medicale începuseră să-l macine. A mai jucat un pic în diviziile inferioare, la CFR Roșiori (tot o echipă feroviară), iar în 1966 a pus capăt activității de jucător. Exact cu un an înainte ca Rapid să câștige primul ei titlu de campioană. Ca fotbalist, a bifat și trei meciuri pentru echipa națională de fotbal a României. A revenit în Giulești la sfârșitul anilor ’90, când „echipa de lângă șine” era antrenată de Mircea Lucescu și obținea unele dintre cele mai bune rezultate din istoria ei, pentru a căuta jucători tineri și talentați pentru club. A colaborat ulterior și cu fiul lui Mircea Lucescu, Răzvan, și a contribuit la aducerea la formația „vișinie” a unor fotbaliști precum Ciprian Deac sau Cristi Oros. A fost și președinte de onoare al grupării giuleștene.

Data debutului la Universitatea: 30/08/1953

Meciul debutului la Universitatea: ''U'' Cluj- Dinamo Orașul Stalin 2-2

Echipe la care a mai evoluat: Voința București, Progresul București. Rapid București.
 

Munca de antrenor o începe la divizionara C, Ș.N. Oltenița în 1965, echipă pe care reușește la sfârșitul campionatului 1969-1970 să o promoveze în Divizia B. În 1970 trece la Delta Tulcea până în 1974, promovând-o în 1972, în eșalonul divizionar secund. Între anii 1974-1977 este antrenor secund la Rapid București. Antrenează apoi Muscelul Câmpulung Muscel (1977-78), Autobuzul București (1978-80), Gaz Metan Mediaș (1980-83) și Ceahlăul Piatra Neamț (1983-84).

Bibliografie:
Fotbal de la A la Z (Mihai Ionescu, Radu Tudoran)
manuscris U 1979 (Ștefan Sumurducan)