FIRUL ÎN PATRU ISTORIC - Nevoia de un ION ANTONESCU (IV)(500)

Continuare din ediția trecută

Prin angajarea armatei române în război cu rușii până la final, Antonescu își crea argumente în discuțiile repetate cu Hitler despre Ardeal. Iată ce spunea Antonescu pe 11 februarie 1942, în timpul unei întâlniri cu Hitler:

„Dar poporul român are o misiune şi faţă de el însuşi: Transilvania. Poporul român s-a născut în Carpaţii Daciei, a trăit în unitatea geopolitică a Daciei, pe care nici Imperiul Roman Unificator nu a înlăturat-o şi nici invaziile nu le-au putut îndepărta. Poporul român luptă astăzi în contra slavismului şi a comunismului, dar mâine el va trebui să lupte contra celor care i-au luat pământul fără luptă.”

Iată că, cu mult înaintea datei de 23 august 1944, Antonescu îl avertiza pe Hitler de ce avea să urmeze dacă Ardealul nu va fi retrocedat.

Astfel de afirmaţii directe au fost făcute de către Antonescu permanent. Un adevărat om de stat, nu cum avem acum, tot felul de saltimbanci care ne conduc drept înspre prăpastie. Un mare patriot nu trebuia să aibe așa soartă. Nu se găsește un asemenea patriot în zilele noastre. Trăiască România naționalistă!

Antonescu este un patriot cum a fost Ștefan al Moldovei și Mihai al Olteniei și al tuturor Românilor. Mareșalul și-a iubit Țara, lucru care nu se poate spune despre conducătorii României de după 1989.

Ce cuvinte să mai spui despre asemenea OM, decât, ONOARE și RESPECT și pentru toți cei care au luptat pentru această glie, pentru ca nouă să ne fie bine, doar că noi ne-am lăsat păcăliți și trădați de 33 ani, dormim într-un somn adânc fără să ne pese. Dar am fost și suntem un popor de oamenii lași, corupți, din păcate ce-i ce voiau binele țării au fost mereu omorâți.

Cine nu-și cunoaște istoria riscă să o repete, se repetă mereu pe bună dreptate. Dacă am fi un popor cu demnitate și coloană vertebrală dreaptă i-am face acestui mare patriot o Statuie grandioasă în fața Casei Presei sau câte una în fiecare mare oraș din România.

Dar nu suntem, așa că punem statui de foști criminali ai poporului român. Cine cunoaște știe. A existat o statuie în București, în curtea bisericii Sf. Impărați Constantin și Elena de pe Bd. Basarabia, inaugurată în 2001 și apoi dată jos după câțiva ani la presiunea evreilor.

Da, Eroii nu mor niciodată. Oare cu ce folos? Jocul a fost prea complicat pentru români, oameni mici. Vorbele mari nu umpleau burțile nimănui și nu îmbunătățeau cu nimic traiul. "Ura, ura!" Ion Antonescu este îngerul tău Doamne. Un înger iubit și cu multă putere. Și un adevărat OM.

Bunicul meu în iarna 1943 era în încercuire în Crimeea la Simferopol. Moralul trupelor era scăzut. Cu un avion sanitar s-au trezit în dimineața de Crăciun cu Mareşalul care venise să încurajeze trupele aflate acolo. Deşi avioanele cu cruce roşie nu erau atacate, riscul era mare..A fost o gură de oxigen cele câteva ore pe care le-au petrecut cu Mareşalul. Când a auzit că a fost executat, doar zvonistic, bunica a povestit că bunicul, om de 45 de ani, a plâns şi două zile n-a mâncat nimic.

Armata l-a adorat. Mareșalul a avut 3 statui în România și au fost demolate toate la ordinele circumcișilor. Am apucat să o văd pe cea din curtea bisericii de pe Bulevardul Basarabiei, lângă Piața Muncii. Acum vreo 20 de ani îi acoperiseră bustul cu o cutie de tablă, dar ulterior am văzut că au demolat-o cu totul.

Citiți cărțile "Mareșalul" de Radu Theodoru și "Armata, Mareșalul și evreii" de Alex Mihai Stoenescu. și o să vă convingeți câtă dreptate am. Recomand și "Mareșalul Antonescu la Odessa”, Jipa Rotaru, Octavian Burcin, Vladimir Zodian, Leonida Moise 1999.

Nu știu dacă se va mai naște un Antonescu vreodată. Cât de patriot poți fi ca să-ți refuzi singur acea firavă șansă de a trăi, cu grațierea deja acceptată. După război, mulți eroi se-arată!

Ion Antonescu a fost acuzat de crime deoarece a fost un militar în vreme de război. Orice decizie a lui se transformă în morți și acuze deoarece totul era vizibil. Oricine face greșeli. Oricine ar fi fost în locul lui ar fi greșit mai mult. Nu există conducător militar să nu fie blamat de morți inutile. Important este caracterul omului și motivul pentru care a luptat.

Nu l-am meritat, din păcate. Un om capabil, cinstit și corect a fost un bun conducător. A înlăturat corupția din armată și și-a făcut dușmani. Fiecare conducător are un înger rău și un înger bun.

Vă salut și vă fixez întâlnire în ediția viitoare.

Va urma –