Prefață
Îl cunoaștem pe Negru Vodă din legendele noastre și din tradiția populară drept apărător al meleagurilor și luptător vajnic împotriva tătarilor. De asemenea îl pomenește și balada Meșterului Manole. Un personaj fictiv, de legendă, care nu a existat niciodată, cum spun istoricii noștri cei de demult și cei de azi. Dar iată că domnul inginer Cornel Bîrsan, unul din istoricii noștri, extrem de bine documentat și prea puțin promovat, face o cercetare amănunțită în bibliotecile noastre și cele din Ungaria, Germania și nu numai. În cartea sa „Istorie Furată:Radu Negru Vodă între legendă, mit și adevăr” alături de Adrian Anghel și Cristian Moşneanu prezintă modul cum s-a întemeiat statul medieval Țara Românească și rolul cheie pe care voievodul făgărăşean l-a avut. Și aduce dovezi istorice incontestabile. Se bazează în lucrarea sa pe dovezi documentare și arheologice, pe rezultatele cercetărilor genetice și fizico-chimice, a studierii stilurilor arhitectonice ale bisericilor și cetăților atribuite lui Radu Negru Vodă, dar și a informațiilor transmise prin tradiții populare. Dând dovadă de curaj în a aborda un subiect așa sensibil, rezultă o carte document care prezintă cronologic și faptic Descălecatul lui Negru Vodă și întemeierea Țării Românești, extrem de bine structurată și pe înțelesul tuturor. Revenind la subiectul nostru, am vrut să dăm o aură de capă și spadă acestui fapt istoric așa de important pentru noi și atât de puțin analizat de istoria noastră. În mare parte am reușit să păstrăm cronologia istorică. Personajele noastre sunt reale în cea mai mare parte a lor și au existat în contextul vieții de atunci. În carte inserăm fragmente întregi cu explicații din punct de vedere istoric astfel încât cititorilor să le fie ușor a înțelege firul poveștii epice dar și istorice. Pentru că acest prim Descălecat este o poveste frumoasă și adevărată a cavalerilor români din vechime. O poveste cu cavaleri și domnițe cum au existat în Evul Mediu în toată Europa. Legendele noastre au știut chiar a da un iz fantastic vitejiei voievodului făgărășean, atribuindu-i un cal năzdrăvan precum al lui Făt Frumos din poveștile populare,cu care zbura și lupta cu tătarii invadatori. Și nu numai.
În încheiere va lăsăm să descoperiți acțiunea noastră și să va bucurați de o poveste simplă, care să vă poarte gândurile și imaginația pe drumurile și rosturile eroilor noștri. Să descoperiți o poveste de dragoste iscată de întâmplare, să parcurgeți ținuturile măsurate de munți maiestuoși și păduri atât de dese încât până și Căpitanul Mircea s-a rătăcit. Păduri care la vremea respectivă erau stăpânite de lupi, urși, râși și alte jivine sălbatice, care uneori erau mai periculoase decât iataganele nohailor din stepele Asiei îndepărtate. Să încercați să vă imaginați ce au simțiți toți acei oameni nevoiți să-și părăsească gospodăriile și să plece în pribegie, urmându-și voievodul necondiționat. O poveste frumoasă de capă şi spadă.
„Întru Hristos,Dumnezeu, cel bun credincios și cel bun de cinste și cel iubitor de Hristos și singur biruitor, Io Radu Voievod, cu mila lui Dumnezeu domn a toată Țara Românească, dintru Ungaria descălecat și de la Amlaş și Făgăraș herțeg!”
CAPITOLUL I
Noaptea își lua în stăpânire ținutul. Gărzile de pe zidurile cetății schimbau câteva vorbe în treacăt când se întâlneau. Jos, lângă poartă, focurile răspândeau lumină vioaie. Alte gărzi frigeau vânat proaspăt adus de voievod și cavalerii săi.
Bătea un vânt de îngrijorare prin cetatea de scaun a Țării Făgărașului. Regele Ungariei pornise împotriva voievodului făgărășean Radu Negru Vodă, din motive doar de el știute. Deși fusese un apropiat al Coroanei Maghiare, un vârf de lance împotriva tătarilor lui Nogai, iată că lucrurile au luat altă întorsătură.
Radu Negru era acuzat de către Andrei al-lll-lea de conspirație împotriva sa, împreună cu Ladislau Kan, viitorul voievod din Transilvania și Roland Borşa, actualul voievod al Transilvaniei. Însă nu-i acuza fățiș, neavând puterea să se lupte cu amândoi voievozii odată și cu aliaţii acestora. Primul către care se îndrepta era Radu Negru, urmând apoi Roland Borşa.
Cu cinci ani mai devreme, în 1285, în fruntea armatelor maghiare, transilvănene și a trupelor din Țara Făgărașului, Radu Negru Vodă a pătruns în Țara Românească în urmărirea tătarilor, învingându-i și aruncându-i în Dobrogea. Regele maghiar Ladislau Cumanul avea deplină încredere în voievodul făgărășean, lăsându-l pe acesta să aleagă tactica militară și să organizeze teritoriul dezrobit de la tătari.
Timp de 5 ani Radu Negru Vodă a consolidat puterea în Țara Românească, stabilind scaunele de judecată, organizând cnezatele și ridicând cetăți de apărare în punctele strategice. Văzând acest lucru, conducătorii cnezatelor de dincolo și dincoace de Olt au hotărât cu toții să i se supună.
În tot acest timp a avut grijă să-și conducă regatul său, format din Țara Făgărașului și Țara Amlaşului, fiind ajutat de credinciosul lui cavaler Mircea Românul.
Dar iată că în anul 1290,când începe acțiunea noastră, odată cu înscăunarea lui Andrei al-lll-lea, se schimbă situația în relațiile dintre Coroana maghiară și Radu Negru Vodă.
Trebuie să spunem că Andrei al-lll-lea n-a fost de acord de la început, ca general și nobil la curtea lui Ladislau Cumanul, cu așezarea lui Radu Negru în fruntea armatei și a organizării Țării Românești. Numai pericolul tătar l-a făcut să se abțină și să nu se împotrivească fățiș.
Cronicile spun că la 22 februarie 1291 la Alba Iulia, în cadrul Marii Adunări a nobililor transilvăneni, regele maghiar ia decizia confiscării celor două proprietăți ale lui Radu Negru, Făgăraș și Sâmbăta și le dăruiește magistrului Ugrinus Csaki, susținătorul sau cel mai puternic în preluarea tronului Ungariei.
Radu Negru a fost acuzat de complot cu tătarii. Totodată, ca să întregească tabloul trădării, magistrul a prezentat privilegii și acte de proprietate false. Deși nobilii români, în frunte cu voievodul Roland Borșa s-au împotrivit, regele a avut ultimul cuvânt. După Radu Negru urma Roland Borşa, puternicul voievod al Transilvaniei.
Am vrut să vă prezentăm contextul politic în care se petrece acțiunea noastră. Tătarii se stabiliseră în Dobrogea cu capitala la Isaccea sub conducerea emirului Nogai. Prin mijlocirea lui Radu Negru făcuseră pace cu Ungaria. În treacăt fie spus, Nogai avea un respect deosebit pentru Radu Negru, acesta fiind singurul care a fost în stare să înfrângă hoardele mongole.
Având asigurată liniștea dinspre Țara Românească, Transilvania și Ungaria, Nogai era concentrat pe luptele cu bizantinii, turcii, cruciații și restul Balcanilor.
*************************************************************************************************
Dar să ne întoarcem la noaptea friguroasă de octombrie, care învăluise cu totul Cetatea Făgărașului.
- Măria Ta! Solie de la Emirul Nogai!
- Acum? N-au trecut 5 zile de la întâlnirea noastră la porțile țării. Oare ce s-o fi întâmplat, își zise în gând voievodul.
- Măria Ta, mă cunoști, sunt Tubilai, omul de încredere al Prealuminatului Emir. Am să-ți istorisesc câteva fapte între patru ochi. N-am carte scrisă, tocmai din acest motiv.
- Hai, poftește în odaia mea tainică. Acolo suntem doar noi doi. Spune, ce s-a întâmplat?
- Măria Ta, Emirul are vești de la curtea Ungariei că Andrei încearcă pe toate căile să-l detroneze pe Ladislau. A fost chiar și la Roma, la papa Nicolae al lV-lea.
- Hm, nu mă miră. Andrei reprezintă negura călăreților maghiari. Din cauza nestăpânirii sale o să piardă mult. Dar pentru noi nu e un lucru așa rău. Nobilii maghiari sunt mulțumiți că le apăr hotarele și nu cred să rupă înțelegerea cu noi.
- Asta da. Ce nu știe Domnia Ta, e că Andrei urzește în primul rând împotriva Domniei Tale, pentru că te-ai umplut de faimă în luptele cu noi. La îndemnul Papei face o alianță împreună cu Transilvania, Regatul Boemiei, Cavalerii Teutoni, Imperiul Vlaho-Bulgar și Țaratul Serbiei.
- Încă nu s-au refăcut după ultimele invazii ale voastre împreună cu românii lui Bărbat, urmașul lui Litovoi, din Țara Românească și cumanii lui Odat, hanul preaputernic. Iar Sfântul Părinte parcă propovăduia pacea în lume. În fine! Ce părere are puternicul Emir?
- Să fii atent și să păzești drumurile cu Alba-Iulia și Ungaria. Nu uita că Roland Borșa, voievodul Transilvaniei, este în conflict cu Ladislau Cumanul, prietenul Domniei Voastre.
- Da, ar fi mult mai bine pentru mine ca pe scaunul de la Deva să fie un apropiat de-al meu. În ultima vreme Roland pare ca are alte planuri, deşi...nu înțeleg. Avem nevoie și de Țara Severinului condusă acum de nobilul ungur Ștefan. Totuși să așteptăm scurgerea timpului. Vom vedea la urmă ce e de făcut.
- Va urma