Mă bărbieresc și plâng
De cum octombrie apare
iar scad un an din câți mi-au mai rămas
și spun: voi duce-o viață ca și alții,
de toate neghiobiile mă las!
Dar - nu știu cum - prea repede se-ntâmplă
să uit ce mi-am promis cu-nverșunare
și mă trezesc bolnav aicea, între cărți,
ca pasărea care-a uitat să zboare.
Mă bărbieresc și plâng - în seara asta
nu-i nici o sărbătoare pentru mine,
dar voi pleca aiurea, prea nu am respectat
promisiunea clipei cuprinse de rușine.
... Abia plecat, mă simt un dezertor
din ceruri - nu din casa cea oarbă la noroc -
mi-s grei bocancii timpului pe umăr
și merg numai să am de unde să mă-ntorc
Ioanid Romanescu
(selecția textelor: Pompiliu COMȘA)
NOTA REDACȚIEI TIMPUL
Așteptăm de la iubiții noștri cititori creații poprii, cel mai valoroase urmând să le publicăm în ordinea sosirii la noi.
Vă așteptăm cu interes.