NOSTALGII ȘI ÎNCREDERE ÎN VIITOR: FOTBALUL CONSTĂNȚEAN (II)(616)

De la UEFA Intertoto la Divizia B (1988-2001)

Sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990 l-au găsit pe Farul în Divizia A, dar cu rezultate care nu au impresionat prea mult: 1988-89 – 9th, 1989–90 – 10th, 1990–91 – 10th, 1991–92 – 13th, 1992–93 – 9th și 1993–94 – 6th.

Lucrurile au început să se schimbe în sezonul 1994-95, care a fost unul important pentru echipa de pe malul Mării Negre. Chiar dacă clasamentul a fost mai mic decât în sezonul precedent, locul 11, Farul a fost înscris în Cupa UEFA Intertoto din 1995, debutând în competiție. Cele cinci echipe în care a fost repartizată echipa constanței a fost formată din: Cannes (locul 9 în Ligue 1), Dnepr Mogilev (locul 5 în Premier League belarusă), Bečej (locul 4 în Prima Ligă a Serbiei și Muntenegrului) și Pogoń Szczecin (locul 8 în Ekstraklasa ).

Farul a câștigat surprinzător grupa, după 3 victorii, 1 remiză și nicio înfrângere. Tragerea la sorți a adus în fața lui Farul un club important, Heerenveen, locul 9 în Eredivisie în sezonul precedent. Meciul s-a jucat în Olanda pe 29 iulie 1995 pe stadionul Abe Lenstra. Stadionul nu era plin, cu doar 5.000 de spectatori prezenți, dintr-o capacitate totală de 20.000 de locuri. Meciul a fost clar dominat de echipa olandeză, pentru care a jucat și un tânăr pe nume Jon Dahl Tomasson, care avea să devină un jucător cunoscut peste câțiva ani. Florin Marin, antrenorul lui Farul, a trimis pe teren următoarele 11: Cristian Munteanu – Stelian Carabaș, Daniel Ghișan, Marian Dinu (C), Mihai Matei, Ștefan Nanu – Gheorghe Barbu, Dănuț Moisescu, Gheorghe Ciurea – Mugurel Cornățeanu, Laurențiu Zadea.

Cursul partidei a fost într-o singură direcție, spre golul lui Farul. În minutul 19 Erik Regtop a deschis scorul, iar 16 minute mai târziu același Regtop l-a mărit. După pauză, Jon Dahl Tomasson (48') și Romeo Wounden (71') au stabilit scorul final, 4-0. "Marinarii" și-au continuat forma bună și în sezonul viitor, mai ales în Cupa României, unde au fost eliminați în sferturile de finală.

După aventura UEFA Intertoto, Farul a revenit pe tabela de mijloc înainte de 1995 și a terminat pe următoarele poziții: 1995-96 – 8, 1996–97 – 10, 1997–98 – 12 și 1998–99 – locul 12. Cea mai notabilă performanță a acestor sezoane a fost cel de 1000 de meciuri jucate de Farul în prima ligă a fotbalului românesc, performanță obținută în campania 1998-99.

Problemele financiare și lipsa de interes a autorităților locale ale vremii și-au pus amprenta asupra echipei în sezonul 1999-2000, când, la finalul celor 34 de etape, "rechinii" au retrogradat în Divizia B.

Înainte de ultima rundă, "marinarii" se aflau pe poziția a 13-a, ceea ce i-a salvat, dar în etapa a 34-a au pierdut cu 1-2 în fața lui FC Onești și au terminat pe locul 15, retrogradând după 12 ani petrecuți în prima etapă a fotbalului românesc. Motivată de revenirea în prima etapă, Constănțenii au dominat alături de Sportul Studențesc seria 1 a Diviziei B și au terminat sezonul 2000-01 pe locul secund cu 74 de puncte. Locul doi le-a asigurat un play-off de promovare/retrogradare cu FCM Bacău, locul 14 în Divizia A. Cele două cluburi au împărțit la fel de multe victorii, (2-1 și 1-2), Farul a promovat în cele din urmă, după loviturile de departajare.

Revenirea în top a fost marcată și de începutul erei patronale la Constanța.

În perioada Republicii Socialiste România toate cluburile de fotbal au fost deținute de instituții publice, după Revoluția Română proprietatea a continuat într-un dublu aspect, cluburi deținute de instituții publice și cluburi deținute de oameni de afaceri. Anii 1990 și începutul anilor 2000 sunt cunoscuți ca începutul erei patronale în fotbalul românesc, când majoritatea cluburilor au devenit private și, în general, conduse de un singur om de afaceri. Omul de afaceri din Constanța care l-a cumpărat pe Farul a fost Gheorghe Bosânceanu, proprietarul Șantierului Naval Constanța.

Creșterea și căderea în faliment (2001-2016)

În ciuda faptului că se aflau într-o situație financiară mai bună, "marinarii" au terminat pe locul 14 în sezonul 2001-02 și au fost nevoiți să joace în playoff-ul de promovare/retrogradare. Farul a întâlnit-o pe FC Baia Mare și a învins-o cu 1-0 la Constanța. O remiză 0-0 la Baia Mare a însemnat că albii și alb-albaștrii au rămas în Divizia A.

Au fost mai multe sezoane de creștere pentru clubul de pe malul Mării Negre. În sezonul 2002-03 s-au încheiat pe locul 10, apoi în sezonul 2003-04 pe 9 și în sezonul 2004-05 pe locul 5 (cel mai bun clasament de după Revoluție), fiind numiți în acel an "campioana provinciei", primele patru locuri fiind ocupate de: Steaua București, Dinamo București, Rapid București și Național București.

În același sezon, "rechinii" au obținut una dintre cele mai mari performanțe din istoria lor, jucând finala Cupei României. Cea de-a 67-a finală a Cupei României s-a jucat pe stadionul Cotroceni, între Farul Constanța și Dinamo București, în fața a 15.000 de oameni (dintre care aproximativ 6.000 au venit din Constanța), arbitrul fiind din Franța, Laurent Duhamel. Petre Grigoraș a început meciul cu următoarea echipă: George Curcă (C) – Răzvan Farmache, Ion Barbu, Cristian Șchiopu, Cosmin Pașcovici (75' – Mihai Baicu) – Florin Lungu, Adrian Senin, Dinu Todoran (85' – Laurențiu Florea) Mihai Guriță, Vasilică Cristocea (10' – Iulian Apostol) – Liviu Mihai . Dinamo s-a impus cu 1-0, gol marcat de Ștefan Grigorie în minutul 6.

După un parcurs foarte bun în ediția 2004-05 a campionatului și a cupei, Farul și-a continuat forma bună și în sezonul următor, când a ajuns în semifinalele Cupei României, fiind eliminat de Național București, 2-4 la general. În Divizia A "marinarii" au terminat pe locul 7, iar clubul s-a înscris în Cupa UEFA Intertoto din 2006, unde i-au eliminat pe Pobeda, 4–2 la general și pe Lokomotiv Plovdiv, 3–2 la general. În ultima etapă a competiției, Farul a întâlnit-o pe Auxerre (locul 6 în Ligue 1). Echipa franceză a luat parte la competiție din cauza neparticipării echipei italiene Palermo (din cauza scandalului fotbalului italian din 2006). "Dubla" cu Auxerre a oferit echipei de pe litoral șansa de a stabili o premieră în istoria clubului, prima participare la Cupa UEFA. Farul a pierdut cu 2–4 la general și a ratat șansa de a participa în Cupa UEFA.

În acel sezon, în ciuda investițiilor de peste 2 milioane de euro promise de patronul Gheorghe Bosânceanu, după meciul cu Auxerre, Farul a rămas tot sezonul în partea de jos a clasamentului, încheind sezonul 2006-07 pe locul 14.

Sezonul 2007-08 este considerat a fi unul dintre cele mai spectaculoase sezoane post-Revoluție din Liga I, dar l-a găsit pe Farul într-o formă nu tocmai bună. Constănțenii au fost chiar ultimul din campionat timp de trei etape. "Marinarii" au reușit să se salveze de la retrogradare și au terminat pe locul 13.

Sezonul următor ar reprezenta începutul declinului pentru clubul de pe malul Mării Negre. După aproape 10 ani petrecuți în prima ligă, Farul a retrogradat din nou în liga secundă, după ce nu a reușit să termine deasupra liniei roșii a clasamentului. Ultimul meci al lui Farul din prima divizie a reprezentat și un record negativ al acelui sezon, "rechinii" pierzând împotriva lui Otopeni cu scorul de 0-6.

Retrogradarea a adus și retragerea lui Gheorghe Bosânceanu, patronul clubului în ultimii opt ani, care l-a vândut lui Giani Nedelcu, fost investitor la Rocar București și Știința Bacău, cluburi care au dat faliment în perioada în care Nedelcu i-a condus. Suporterii nu au mai fost prea optimiști de atunci, iar temerile lor se vor împlini în următorii ani, când Farul s-a zbătut în zadar, fără să obțină nicio promovare.

În sezonul 2009-10, Farul nu găsește resursele necesare pentru o promovare rapidă în prima etapă și a terminat pe locul 8. Începutul sezonului următor a fost plin de emoții, clubul primind licența liga a II-a foarte târziu din cauza problemelor financiare care acum erau mai mari. Aceste probleme își pun amprenta și pe jocul echipei, "marinarii" încheind sezonul abia pe locul 13.

În sezonul 2011-12, "rechinii" au făcut progrese și au terminat pe locul 8, dar departe de locurile de promovare. Mirosul Ligii a III-a începea să se simtă odată cu sezonul 2012-13. Din prima serie au retrogradat cinci echipe în acel sezon. FCM Bacău, Astra II Giurgiu și Callatis Mangalia s-au retras din campionat, în timp ce Dinamo II București și Chindia Târgoviște au retrogradat. Din cauza acestor retrageri din campionat, Farul a terminat pe primul loc peste linia roșie, la doar un punct deasupra Chindiei.

În sezonul 2013-14, Liga a II-a își schimbă formatul în sistemul play-off / play-out, iar "marinarii" au terminat sezonul regulat pe locul 11, în zona de play-out. În faza de play-out au ajuns pe ultimul loc, dar din nou sunt salvați de la retrogradare în divizia a treia din cauza excluderii Dunăreei Galați.

În sezonul 2014-15, Farul a jucat din nou în play-out, unde a terminat pe locul 4 și a salvat de la retrogradare. Lucrurile păreau să se schimbe în sezonul 2015-16, când Farul a terminat sezonul regulat pe locul 4 și a intrat în play-off. "Rechinii" au reușit să obțină 29 de puncte și au terminat pe locul 5, oferind suporterilor șansa de a spera la un sezon viitor mai bun. Cu toate acestea, problemele financiare tot mai mari au sufocat în cele din urmă clubul și, înainte de începerea sezonului 2016-17, Farul s-a retras din liga secundă. Situația a rămas incertă o vreme, Giani Nedelcu sperând, totuși, că va putea obține chiar licența pentru liga a treia. Comisia de Licențiere a FRF a anunțat însă că nu va permite acest lucru din cauza unui faliment iminent care ar lovi clubul din Constanța.

Pe 22 septembrie 2016, Farul Constanța a fost declarat falimentar, după 67 de ani în care a reprezentat orașul Constanța în Liga I, Liga a II-a, Cupa României, Cupa UEFA Intertoto și Cupa Balcanilor.

Va urma