Dogoarea iubirii
E rouă sau lacrimă uscată pe obraz
Ochii-mi deschiși așteaptă împliniri
Îmbrățișez speranțe și stau treaz
Scene vechi și clipe le-adun în amintiri
Revăd trupul tău, tulpină arcuită
Te prind în brațe, în dansul alegoric
Doar un penel scanează vraja aurită
„Suntem aievea?”, desigur, e retoric
Imaculata pernă păstrează a ta căldură
O mângâi, simt că-mbătrânesc rațional
Nu-i copac sau floare să simtă arsură
N-au timp de iubire, căci dorul e letal
Tănase Minel
(selecția textelor: Pompiliu COMȘA)
NOTA REDACȚIEI TIMPUL
Așteptăm de la iubiții noștri cititori creații poprii, cel mai valoroase urmând să le publicăm în ordinea sosirii la noi.
Vă așteptăm cu interes.