E luni şi iar te iubesc
E luni şi iar te iubesc
Nici timpul şi nici distanţa
Nu schimbă această chimie
Această nesfârşită armonie
Nimic, absolut nimic
Nu poate să facă să treacă
Acest dor prelung şi profund
Devenit din când în când
Material, ireal, diafan
El doare prin vene, prin zbor
Prin arbori, prin lună plină
Prin ce are să vină,
E luni şi iar te iubesc
Te rog să-mi pui mâna pe piept
Roteşte-o în sensul acelor de gheaţă
Întoarce-mi inima în timp
Şi învaţ-o să bată
Ca şi cum ar bate
La tine în piept
Ca şi când ar bate
Departe, departe
În piepturile toate
În fulgi de nea, în clepsidre, în noi
Amândoi,
E luni şi iar te iubesc
Ia-mi pulsul la încheietura mâinii
Numără-mi anii cu tine, fără tine
Desenează-mi pe umeri
Calendarul dragostei noastre
Nu seamănă el cu harta lumii?
Am avut nord, am avut sud?
Dar răsărit, dar apus?
Sau acest calendar arată
Doar stelele căzătoare
Orele de poezie şi de teamă?
Zile de magie şi de toamnă?
E luni şi iar te iubesc
Busole, ceasuri, termometre, clepsidre
Ne măsoară neştiutele, nevăzutele
Culori,
Şi umbrele ascunse prin lumini
Ceaţa prinsă în aur şi spini
Ne măsoară întunericul într-un gând
Şi dragostea noastră
Fără de prihană,
Lumina florilor de colţ
Rană cu rană,
E luni şi iar te iubesc.
Marius Tucă
(selecția textelor: Pompiliu COMȘA)
NOTA REDACȚIEI TIMPUL
Așteptăm de la iubiții noștri cititori creații poprii, cel mai valoroase urmând să le publicăm în ordinea sosirii la noi.
Vă așteptăm cu interes.