D. Dimitrie Brătianu, soseşte, d. Dimitrie Brătianu a sosit!(423)

Iată Buna Vestire pe care patrioţii o colportează cu bucuria în faţă. Cât un purice li se făcuse inima şi pe – aci, pe – aci să se scuture din copacul bugetului ca frunzele toamnei. Închipuiască-şi cineva dezastrul patriotic, acum imediat înainte de Sf. Gheorghe, când sunt de plătit chirii. Nu trebuie să se uite că, dacă o parte a tribului s-au îmbogăţit, patrioţi de profesie există atât de mulţi pe suprafaţa pământului încât toţi nu s-au putut îmbogăţi şi mulţi încă sunt avizaţi la postul Sfântului Buget dacă n-au de gând să postească tot anul.

Ei, d. Ioan Brătianu seamănă acelui copac lăudat de zicătoarea sanscrită, pe care frunză cu frunză ‘l culeg păsările, pe-a cărui ramuri petrec maimuţele, în a cărui umbră căprioarele odihnesc, în a cărui scorburi petrec furnicile şi din florile căruia albinele culeg miere. Om vrednic de toată lauda, toate membrele sale sunt în lume pentru fericirea tagmei ; gura pentru a rosti fraze pe cari frunză cu frunză le ciupesc ciorile organelor patriotice, mâna subscriitoare de decrete, ochii cari aleg oameni mari pentru a-i face miniştri, pulsul inimei care e ceasornicul vieţii patrioţilor. Ce s-ar alege în adevăr din roşii dacă cele două ceasoarnice într-un gând şi într-o bătaie, Rosetti brătianu, ar înceta de-a merge? Ar fi avizaţi a asculta locuţiuni latine, greceşti şi nemţeşti de la onor. d. Chiţu, şi locuţiunile nu sunt diurne; ar fi reduşi a citi poeziile neogreceşti ale lui Serurie sau câteva Din orele de repaos ale lui Radu Pătărlăgeanu şi acestea nu sunt slujbe acătării, sunt ca loboda în zi de Paşti.

Hotărârea, în aparenţă neclintită, a d-lui Ioan Brătianu de-a se retrage la Măgura şi de-a încredinţa frăţini-său compunerea unui cabinet, deşi e un căpiţel de nădejde pentru inimele patriotice, totuşi nu e de natură a le linişti. O deputaţiune a majorităţii Camerei şi alta a majorităţii Senatului, această din urmă cu chiar î [nalt] P[rea] S[finţia ] Sa părintele mitropolit al Ungro – vlachiei în frunte, au insistat pe toate căile, prin viu grai şi în scris, sub proprie iscălitură şi cu punere de deget, ca d. Brătianu să rămână prezident de Consiliu, „fiind prezenţa lui la cârma statului absolut legată cu interesele şi viitorul României”. î [nalt] P[rea] S[finţia ] S[a] e desigur un prea bun teolog şi un prea învăţat călugăr ca să nu vază că în fraza Ni Dieu, ni Maître a lui Blanqui, apoteozat de „Românul”, e cuprins viitorul religiei creştine în România; e prea bun arhipăstor al neamului ca să nu cunoască că în emanciparea evreilor pe categorii e o garanţie mai mult pentru bunul trai al creştinilor; e politic prea prevăzător pentru a nu se fi convins că în principiile republicane, ateiste şi socialiste ale d-lor Sihleanu, Caligari, Vintilă şi Horia Rosetti, dr. Russel şi alţii e cuprins tocmai viitorul acela al României cu care prezenţa la putere a d-lui Brătianu este absolut legată. Dar să nu mai vorbim de astea.

Am observat de mult că fostul promotor al separării Moldovei [de] Ţara Românească a devenit patriot pentru cuvinte analoge ca acelea ale onor. d. Lăţescu, deşi, în treacăt vorbind, biserica ar trebui să fie deasupra partidelor şi ar avea datoria de-a apăra interesele ei proprii, iar nu a se face sprijinitoarea cutărui sau cutărui partid politic. Mulţimea despărţeniilor, crescânda ireligiozitate a claselor de jos, nerespectarea sărbătorilor, pe care capitalul egoist şi străin le răpeşte săracului, lipsa de învăţătură a bietului cler de jos şi a celui de sus, apatia cu care biserica stă în faţa cestiunilor sociale, păgânizarea instituţiilor, legilor şi a organizaţiei muncii, camăta şi desfrâul moravurilor, lipsa unui învăţământ ecleziastic într-o ţară unde atâtea episcopii şi atâtă preoţime există de sute de ani, iată cestiuni cari ar trebui să preocupe pe prelaţi ; nu însă dacă cedarea Basarabiei şi răscumpărarea drumurilor de fier e sau nu e legată cu viitorul României.

Dar în sfârşit, cu toată insistenţa î [nalt] P[rea] S[finţiei ] S[ale], d. I. Brătianu persistă în hotărârea sa şi d. D. Brătianu e însărcinat cu formarea unui nou cabinet. E prea adevărat că d. Dumitru Brătianu n-a inventat iarba de puşcă şi, afară de O datorie de conştiinţă către ţara sa, absolut nimic alt nu-l autoriză a se crede chemat la moşirea cabinetului no. 39 sau 40. Ca ministru plenipotenţiar la Ţarigrad d-sa era dobrei ciolovek, întreba la Poartă din când în când cum stă cu sănătatea M. S. Sultanului, mai dezbătea vro mare chestie europeană cu vro aga sau vrun efendi, împărţea universul după geografia Slăniceanu şi încolo nu făcea numărui nici bine nici rău, nici cald nici rece. Ce-o fi însemnând ca prim ministru ştie unul Dumnezeu. Fost ministru de resort, se distingea prin împrejurarea că se ‘nchidea în cabinet ore întregi. Când pleca acasă, oamenii ce veneau să vază ce făcuse ilustrul om de stat în dulcea sa singurătate găseau risipiţi pe biurou şi pe covoare mulţi cocoşi de hârtie, admirabil lucraţi şi cadavre numeroase… de muşti. Garantăm autenticitatea acestor fapte mari din trecutul d-lui Dimitrie Brătianu. Prin urmare nu mai poate fi îndoială că secundogenitul e un mare om de stat şi (în predmetul cocoşilor ) o inteligenţă abilă. E scris omului pe frunte că, oriunde va ajunge, să nu fie nimic mai mult decât ceea ce e în adevăr. Dar de vei scoate apă din marea vieţii publice sau din izvorul unei ocupaţiuni mai modeste, şi ici şi colo ulciorul nu încape decât tot atât cât intră în el şi cine a prins muşte la Bucureşti, le-a prins şi la Ţarigrad şi le va mai prinde încă oriunde ar ajunge Dumitru şi Ion! Departe griva de iepure. Roşii au cuvânt de-a fi îngrijiţi de viitor şi de-a nu vedea în ultima schimbare decât începutul sfârşitului ,

Mihai Eminescu - 10 Aprilie 1881