Satele Deltei (II)
Alături de Principele Carol și Ilganii de Sus avem informații despre existența unui cătun cu puține case, așezat în apropierea bifurcației Dunării, cunoscut sub denumirea de “Ceatal”.
Acest sat este asezat pe grindul Agenției, grind numit așa de Comisia Europeană a Dunării. Aici exista o agenție telegrafică, încă de la 1857, construită de C.E.D., odată cu înființarea liniei Galați-Tulcea-Sulina. Apoi, în 1903 s-a înființat prima linie telefonică cu un post și în acest punct.
Cătunul Ceatal s-a înființat ulterior satului Principele Carol și era compus din doar patru case. Totuși se cunoaște că vis-à-vis, peste Dunăre, existau alte locuințe de tarla și deci se poate spune că era așezat pe două brațe. În anul 1896, Napoleon Athanasie vizitează acest loc și ne spune că:”ceatal-punct locuit, situat la locul de unde pleacă, canalul Sulinei în direcțiunea Est, și Sfântul Gheorghe în direcțiunea Sud-Est. Aici Comisiunea Europeană Dunăreană își are stabilită o agenție.”
În anul 1907 acest cătun este arondat comunei Principele Carol. De altfel, M.D.Ionescu ne precizează că prefectul Nenițescu, a identificat și acest punct al Agenției, ca un posibil loc de înființare a unui nou sat. Din păcate, prin moartea lui prematură, nu s-a mai realizat acest proiect. Cu siguranță el a fost ridicat la statutul de sat tocmai pentru a se dezvolta.
Cu toate ca avea mai multe facilități decât celelalte sate, acest cătun nu s-a mai dezvoltat, el dispărând cu timpul, poate și din cauza deselor inundații la care era supus. O informație interesantă pe care am descoperit-o în ziarul Albina de la 1900 este că prefectul Ioan Nenițescu avea în plan să înființeze mult mai multe sate din Delta Dunarii, dar moartea lui prematură a făcut ca acest proiect să se năruie.
Proiectul era ca în toată Delta să se înființeze sate noi și să se populeze satele și cătunele existente cu români, iar numărul lor să depășească 50 de localități.