ROSTOCK - cel mai important accident naval din Deltă (369)

Istorie nefalsificată * REMEMBER

Cel mai important accident naval din istoria Deltei, după cum menționa Corneliu Motoc, un cunoscut cercetător al locurilor, a fost eșuarea navei Rostock, la 2 septembrie 1991. Timp de 15 ani cât a durat scoaterea ei la suprafață și eliberarea canalului navigabil, localitatea a fost un punct de interes pentru mass media, politicieni, precum și pentru firmele grecești, americane și olandeze, care au lucrat aici.

Eșuarea Navei Rostock în satul Partizani este învăluită într-un mister, care a dat naștere mai multor ipoteze privind această catastrofă, care se pare că fost premeditată, pentru a forța începerea lucrărilor pe o rută alternativă de navigație.

Este vorba, așa cum ne-a povestit Corneliu Motoc, o mai veche cunoștință a redacției noastre, de amenajarea canalului Bâstroe, canal care avea sa lege Dunarea de Marea Neagră, ca alternativă la canalul Sulina. Acest canal a fost folosit de URSS până în 1957, când Dunărea l-a colmatat definitiv.

Pentru a înțelege mai bine acest aspect trebuie știut că nava ucraineană Rostock era una veche, aflatî la sfârșitul perioadei de exploatare, fabricată la șantierul naval Heztun Rostock, din fosta Republică Democrată Germana. Ea pleca din portul ucrainiean Reni spre Tunisia, cu produse sidelurgice, în special fier beton, având o încărcatură de peste 5000 de tone. Nava cu o lungime de 117 m și o greutate de 5657 TDW bloca de fapt canalul pe toată lățimea lui.

Eșuarea ei s-a făcut perpendicular pe brațul Sulina, în dreptul milei 31, fără a se înregistra victime omenești. Imediat dupa eșuare a existat pericolul ruperii digului din satul Partizani, care era spălat de fluviul Dunărea într-un ritm alert. A fost remediată această situație prin aducerea imediată a unui ceam de piatră care a înlăturat acest pericol.

Blocarea Dunării a lăsat captive numeroase vase, în aval de Sulina, printre care și vaporul de pasageri care făcea curse Tulcea-Sulina. Locuitorii erau nevoiți să traverseze pe jos satul pentru a se îmbarca de pe un vapor pe altul, pentru a-și continua drumul. Timp de un an de zile localitățile din aval de Partizani au fost aprovizionate pe cale terestră prin satul nostru, până în 1992, când s-a luat decizia lărgirii canalului Sulina pentru a se face loc trecerii vaselor comerciale.

Pentru această curbură de 500 de metri a fost nevoie de distrugerea unor case din Ilganii de Sus și strămutarea populației în partea de V a satului, unde li s-au construit case noi. Această oprire a circulației pe canalul Sulina, a însemnat pierderi de zeci de milioane de dolari pentru statul român. În tot acest timp, al blocării canalului, o parte din vapoarele comerciale au folosit Canalul Dunăre-Marea Neagra, unde distanța și costurile erau mult mai mari.

Pentru eliberarea canalului s-a făcut un contract de ranfluare cu firma grecească Drossinos Elefterios, în anul 1994, dar aceasta nu a reușit, după îndelungi încercări, să miște nava de la locul ei. Lucrările au fost abandonate până în anul 2004, cand autoritățile române, alarmate că Ucraina inaugura prima fază a canalului Bâstroe, reîncep licitația pentru scoaterea epavei.

Lucrările sunt câștigate de consorţiul format din firmele: Multraship (Olanda), Titan (SUA), Deltacons (România), care reușesc după îndelungi eforturi tăierea și scoaterea pe bucăți a navei Rostock, la 30 noiembrie 2005, după 15 ani. Firma americană a devenit de notorietate după ce a scos la suprafață submarinul nuclear Kursk , iar nava Rostok a fost scoasă la suprafață prin aceeași metodă.

Pentru scoaterea acestei nave a fost nevoie si de sacrificii umane, un număr de trei scafandri pierzându-și viața în timpul acestor lucrări, John Whitekettle (S.U.A.), Anthony James Eke(Anglia). În memoria lor s-a ridicat pe malul drept al Dunării un frumos monument, chiar în dreptul eșuării navei Rostock.