SĂNĂTATE PENTRU TOȚI (I)

SĂNĂTATE PENTRU TOȚI (I)(267)


Avocatul celor 100 de plante anticancerigene: „Dacă ai un abces şi consumi lapte, se va umfla şi mai tare…”

Dacă l-ai fi întrebat cine este, ar fi răspuns simplu: „Un pensionar român cu o pensie micuţă şi care mai ajută pe câte o persoană care îl caută şi care, dacă mă ascultă, se vindecă.” Păstrez şi acum cartea de vizită primită în apartamentul de pe Strada Detunata din Alba Iulia. Pe ea stă scris: „Eugen Giurgiu, pensionar”, însă statutul său a fost de biochimist.

Sfaturile date de el şi urmate de cei care îl vizitau au învins de multe ori cancerul. Pe când era student, mama lui Eugen Giurgiu a dezvoltat o formă avansată de cancer. Dorind să-și ajute mama, cu ajutorul cunoștințelor pe care le dobândise, a inventat un tratament cu care tânăra femeie de atunci a fost salvată. Diagnosticul de cancer îl primise în urmă cu şaizeci de ani, iar ea ajuns să trăiască până la o sută de ani.

Tratamentul a avut la bază cele şapte plante descoperite de doctorul C.I. Parhon, plante ce nu fac niciodată maladii: busuioc, mentă, anason, valeriană, chimen, levănţică şi nuc. Studiile doctorului Giurgiu au relevat între timp faptul că există mult mai multe plante care nu fac cancer. „Ca să fii sănătos, primul lucru pe care trebuie să-l faci este să-ţi schimbi modul de viaţă, boala este doar un semnal de alarmă pentru un stil de viaţă pe care organismul omului nu îl poate suporta” – teoria aceasta stătea la baza medicinii pe care a propovăduit-o mai bine de cincizeci de ani Eugen Giurgiu.

A fost unul dintre cei mai importanţi cercetători ai plantelor medicinale din România. Doctor în biochimie, profesorul Eugen Giurgiu a conceput noi medicamente care au ameliorat şi vindecat suferinţe, boli cronice ori din cele care păreau a nu se lecui cu nimic. Şi-a împărţit timpul între laborator şi spital, şi anume Institutul oncologic din Cluj unde obţinuse la un moment dat douăzeci şi cinci de paturi pentru a putea aplica tratamente fitoterapeutice pacienţilor care nu răspundeau schemei de tratament alopate.

Din discuţiile pe care le-am avut cu Dl. Giurgiu am aflat că şcoala transilvăneană medicală a avut încredere în tratamentele care au la bază plante şi a girat astfel de practici. Medicii clujeni trimiteau pacienţi către biologul Eugen Giurgiu când nu obţineau rezultate în spital. Retras la pensie, Eugen Giurgiu a ajutat mii de bolnavi, a publicat cărţi cu tratamente pentru bolile de piele, cancere şi boli ginecologice.

Lucrările sale au fost editate în mii de exemplare şi continuă să se vândă într-un număr destul de mare. Se plângea că e nevoit să stea prea mult timp în faţa calculatorului, lucru ce afectează, după cum susţinea, sănătatea oricui. Ultima dată redacta o teză despre tratarea obezităţii, „trei, patru linguri de tărâţe pe zi subţiază talia”, spunea Dl. Giurgiu, care între timp a trecut la cele veşnice. Leacuri la îndemâna românilor din moşi-strămoşi completează lucrările doctorului biochimist.

Cataplasme cu mămăligă, coajă de salcie pe post de aspirină, cuişoare pentru durerile de dinţi, cataplasme cu varză pentru cele de cap. Propolisul este antibioticul natural cel mai bun. Tincturile sunt remediul obţinut din plante cu acţiunea cea mai rapidă şi mai completă. Câteva dintre convingerile sale mi le-a împărtăşit cu umor de mai multe ori, cu puţin înainte de a se sfârşi.

Ce boli trataţi, domnule Giurgiu?
Orice, în afară de prostie. Cu diagnosticul cert pus de medic, îl pot ajuta. De obicei, vin oameni cu afecţiuni grave, cancere, dar să confirme doctorul diagnosticul şi abia apoi se poate folosi de plantele pe care le recomand eu. Odată ce obţin aceste date, îmi dau seama ce tratamente naturiste există pentru afecţiunea respectivă şi ce trebuie aplicat.

Ce trebuie să facă bolnavul? Să asculte de ceea ce-i spuneţi doar?
Există două tipuri de bolnavi, cei credincioşi şi cei necredincioşi, atei. Adică cel care crede că se vindecă e convins că se va face bine…

Care vrea?!
No, trebuie să aibă certitudinea că se vindecă, atunci chiar obţine vindecarea. 50% din vindecare o face organismul propriu al fiecărui om. Dar dacă el nu crede în tratamentul respectiv nu se vindecă sub nici o formă. O colegă tânără, de patruzeci de ani, cu un copil, a fost bolnavă şi a crezut mult în propria vindecare. Şi-a dorit mult să trăiască… N-a aplicat tratamentul corect. Pe lângă dorinţa de a te vindeca trebuie să beneficiezi şi de tratamentul corespunzător pentru afecţiunea de care suferi. Probabil că a consumat alimente necorespunzătoare.

În privinţa cancerului, există hormoni de creştere, steroizii, care există în carnea de pui, în special cei crescuţi cu hormoni, cu complexe de creştere forţată, nu ca animalele din libertate. Hormonii de felul acesta sunt şi în gemoderivate, în lăptişor de matcă sau în alte substanţe. Când ai dat hormon de creştere, înseamnă că dai posibilitatea cancerului să se dezvolte. Trebuie scos din alimentaţie tot ce conţine hormoni de creştere.

Asta-i una, iar a doua lege este să consumi suficiente lichide cât să elimini în douăzeci şi patru de ore minimum doi litri de urină. Altfel rămân toxinele în organism. Dar nu orice apă e bună. Apa care în patruzeci şi cinci de zile nu se „împute”, cum zice românul, înseamnă că are o grămadă de substanţe în ea care nu-i dau voie să se altereze.

Apa din PET-uri pe care o consumăm e bună de băut?
Foarte rău faceţi! Nu e sănătoasă absolut deloc din două motive! În primul rând, PET-urile sunt cancerigene, e plastic, şi în al doilea rând, pentru că au nişte conservanţi care păstrează apa mai mult timp.

Dumneavoastră ce fel de apă beţi?
De la robinet. Pun în doi litri de apă o jumătate de lămâie şi a doua zi o beau. Simplu! Dacă nu, pun argilă, lut care se găseşte orişiunde sau dacă nu, doi morcovi şi un pătrunjel sau altceva care să absoarbă substanţele toxice din apă şi să o fac mai băubilă. O las douăzeci şi patru de ore, deci cât să se elimine clorul din ea. În general, se pune clor în localităţi, ca să distrugă microbii.

Cumpăr un teren şi cultiv aici plante bio, dar în jurul meu, peste gardul meu, vecinii stropesc livada şi legumele cu substanţe toxice, insecticide. Apa din curtea mea e afectată. Plantele pe care mă străduiesc să le cultiv mai sunt bio?Nu! E foarte dificil. Se poate trăi, dar e bine să eviţi apa. Să luăm apă de la robinet. Ştim, conţine o serie de substanţe nocive, însă facem în aşa fel încât să le eliminăm. Scăpăm de toxinele din apă. Apoi ne alimentăm fără hormoni de creştere. Sunt două lucruri foarte importante pentru sănătatea noastră.

 (Va urma)

Interviu realizat de Isabela Aivăncesei
 

George Andrei Popescu Primăria Constanța
Claudiu Palaz Consiliul Județean Constanța
OMD MAMAIA CONSTANTA
Ziarul Timpul WhatsApp



jooble.org ziare, stiri