(poeme din volumul Fragile, 2017)
cineva ridica un zid cu mâinile mele,
surpa amânările una câte una
şi le strivea între genunchi
era plin de mine peste tot
trupul meu se arunca precum sămânţa roditoare
în largul lumii
la început am vrut să nu mă mişc deloc,
să las ochiul să muşte din ceilalţi,
să strălucească şi ei puţin
mai apoi, am descoperit viaţă între oasele mele
şi întrebări despre prima iubire,
l-am căutat pe cel care ţinea milioane de planuri în mintea florilor,
trăia captiv sub nişte umeri înalţi,
îşi spăla simfoniile cu lapte proaspăt
şi-mi desena rochii vaporoase pe care trebuia să le port
la spectacolul unor însinguraţi
apoi a venit un pian cu pieptul umflat,
a împrăştiat toţi ochii din bătătură
şi nu m-a lăsat să mai port fular
în definitiv, era mai bine aşa
aş fi putut risca să ajung un sentiment
Daniela Toma
(selecția textelor: Pompiliu COMȘA)
NOTA REDACȚIEI TIMPUL
Așteptăm de la iubiții noștri cititori creații poprii, cel mai valoroase urmând să le publicăm în ordinea sosirii la noi.
Vă așteptăm cu interes.