UNDE EȘTI COPILĂRIE, CU PĂDUREA TA CU TOT?

UNDE EȘTI COPILĂRIE, CU PĂDUREA TA CU TOT?(361)


Suntem viețuitori în vremea hoților, criminalilor, pușcăriașilor, dar și a proștilor. Zilnic citim grozăvii făcut de copii, majoritatea făcând parte (vă rog să mă scuzați, nu e vorba de al dumneavoastră!) dn generația pe care o numesc generic a tâmpiților. Producem pe bandă rulantă astfel de specimene.

Asta e generația viitoare și foarte multe lucruri se vor schimba în următorii 20-30 ani cu unii dintre acești tineri , părinți plecați din țară , copii rămași în grija bunicilor , educație în cei 7 ani lipsă. Până și învățătorii , profesorii văd diferența între generațiile trecute și cele actuale , părinți care pun preț pe bunăstarea materială decât pe educația copiilor, Bineînțeles o prte din ei.

Înainte de 1989 nu auzeai de așa ceva, ai căror autori sunt adolescenții, toate astea au venit din Occidentul imoral și decadent. Tinerii învățau și se duceau la bibliotecă și studiau în diverse domenii. Acum stau pe tiktok și se droghează.

Vă dați seama cum va arăta România peste 20 ani?! Justiția de azi e pentru protejarea infractorilor și nici decum a cetățtenilor contribuabili fără cazier la poliție . O prietenă scriitoare a observat că în ultimii ani, copiii nu se mai joacă, așa cum ne-am jucat noi în copilărie? Era de ajuns un balon colorat, o minge, coarda, un Hopa-Mitică, o păpușă, fie și din pănuși pe păpușoi, jurubițe de bumbac sau de mătase, cutii de chibrituri, castane cu scobitori, jucării simple care ne aduceau bucurie.

Astăzi, mamele se întrec în a le cumpăra fiilor avioane, rachete, tancuri, puști automate, pistoale, săbii, iatagane, catapulte pentru avioane, bombe în miniatură gen petarde, arsenale militare în miniatură, jocuri distructive, unele de mii de euro. Lăsăm la o parte jocurile ucigașe de pe calculator și tabletă. Jocurile interminabile de pe telefon care promovează astfel de instincte războinice. Dar tot mai bune erau inocentul fotbal sau tenis de masă ori de câmp, oina, badmintonul, baschetul, voleiul, jocuri sportive care dezvoltă armonios corpul. Sau înotul cel sănătos pentru trup și minte.

Cu toții, părinți și educatori, antrenori sau mentori îi învață arta de a ucide. Una era avionul de hârtie sau bărcuța din același material, de pe vremea noastră. Ce să mai vorbim despre baloanele de săpun cu reflexe spectrale care pluteau în aer și copiii zburdau ca să le prindă și care se spărgeau spectaculos. Erau jocurile inocenței, ale purității în gândire.

Astăzi, oriunde s-ar afla, copiilor li se trezește instinctul atacării și distrugerii, anihilării presupușilor dușmani, care nu sunt decât vecinii lor, colegii lor de bancă, de clasă, tovarășii lor de joacă. A pune o bombă artizanală în școală sau în grădiniță a devenit o obișnuință și copiii sunt inventivi și foarte isteți. Copiii nu mai joacă șah, țintar, nasturi la oacă, bara-n foc, ascunselea, Nu te supăra frate, Scrable, domino, pietre sau alte jocuri cu cărți: Popa prostul, șeptică, toci, tabinet trombon, ș.c.l. Nici Fazanul, nici Telefonul fără fir, nici chiar Spânzurătoarea, care era un desen pe hârtie. De Șotron, nici pomeneală.

Toate acestea sunt învechite, copiii te iau în râs dacă le propui așa ceva. De cărți de povești, nici pomeneală. Poezii nu mai învață. În jocurile actuale, există tabere și miza este distrugerea echipei adverse. În aceste cazuri, nu mai e vorba de întreceri, ci de o artă a războiului care promovează moartea inamicului. Și precum îi creștem, așa îi vom avea.

Generațiile par degenerate, ușor de manipulat. Turma de oi este cel mai ușor de condus. Aici este nenorocirea de aceea se întîmplă ce se întîmplă în școli și peste tot copii nu mai stiu de prietenie, decît de violență care le este servită aproape in fiecare zi mai ceva decît untul cu gem pe pîine cum mâncau copii odată. În schimb au plozii noștri jucării army care dezvoltă instincte războinice. Nepoțelul meu a avut saci de jucării, dar nu ținea la ele, le trântea de podea. Am jucat și eu nasturi , oină , telefon fără fir, pititea, Maroc cu bețișoare. Părinții ar trebui să fie mai selectivi în achiziționarea jucăriilor. Mie nu mi-a cumpărat nimeni jucării, ai mei aveau probleme materiale, după 1947.

Tuturor însă cred că ne este dor de jocurile copilăriei. Nu-i așa?

OMD MAMAIA CONSTANTA
Ziarul Timpul WhatsApp



jooble.org ziare, stiri