TIMPUL * Cenaclul Elitelor - MARILENA APOSTU(393)

Nu știu unde se termină poezia!

Nu știu unde se termină poezia!

Noaptea nu se mai uită la ceas.

Am să rup o bucată de timp apoi o să-l așez pe noptieră.

Cuvintele n-au luat totul din mine,

ca o scrisoare netrimisă plânsul mă ține în brațe.
Doi nori la pândă și somnul se apleacă peste zile,

te caută precum albastrul din fereastră.
Secunde îmbătrânite adorm.
Dorm câini de ceață,

fluviul se adăpostește de două veacuri,
se vede în el depărtarea.

Femei uitate-n cer știu că melancolia nu se vinde.

Va trebui să îndur.

Un oraș rătăcit ațipește în carnea mea,

mâinile te roagă să te întorci,

am găsit o lumină abandonată pe cărări.

Încă te mai aștept somnoroasă,

peste mine se tolănesc privirile tale.

O rugină ce acoperă fierul e așteptarea.

Ochii mei turcoaz

încă mai stau la taifas cu zăpada și trezesc din somn îngerii triști.

O iarnă întreagă ai încălzit greierii cu palmele tale.

Ascunde-te în rănile mele și cântă lângă mine.

Marilena Apostu

(selecția textelor: Pompiliu COMȘA)

NOTA REDACȚIEI TIMPUL

Așteptăm de la iubiții noștri cititori creații poprii, cel mai valoroase urmând să le publicăm în ordinea sosirii la noi.

Vă așteptăm cu interes.