TIMPUL * Cenaclul Elitelor - RODICA CERNEA(734)

Meandre

Anină-mi drept cercel un gând la o ureche
și oiștea în gard nu o lăsa cumva să intre
știu, e o dorință poate mult, mult prea veche,
dar tu o poți cota dacă vei vrea ca pe o zestre!
Când ochii mi i-am spart în mii de cioburi colorate,
eu le-am lipit pe cerul nopții pentru tine,
ca-ntr-un vitraliu în flăcări suspendat în noapte,
de care licurici sfioși în grabă, vin să se anine!
Iubire-mi ești aievea, sau doar simplă nălucă?
Când soarele-n amurg vise-mi induce pe sub gene,
încă te văd un astru în noaptea mea adâncă,
un vers tenebru din poeziile bacoviene!
Mi-ai înflorit pe buze în zori roșii petale,
povară fermecată ce-n gândul meu persistă,
un palindrom născut din visele-ancestrale,
sub care umerii se încovoaie, dar rezistă!
Îți cântă astăzi toamna cu ploile-i de frunze
și pline îi sunt cupele cu vinu-i rubiniu,
renunță la suspine, la visele-ți confuze
pe gât dă cupele degrabă, cu vinul ghiurghiuliu!
Am îngropat în simfonia veșnicelor toamne
tot adevărul, ce e frumos și omenesc și drept,
tot ce minciuna în van ar vrea ca să răstoarne,
să le-am pe toate la un loc, așa e înțelept!
E iarăși toamnă iubire peste lunea-ntreagă,
meandre arămii, vii curcubee de lumină
pe umeri îmi presară aștri, dar cine să-i culeagă?
Tu ești acum o umbră în nopțile cu lună plină!

Rodica Cernea

(selecția textelor: Pompiliu COMȘA)

NOTA REDACȚIEI TIMPUL

Așteptăm de la iubiții noștri cititori creații poprii, cel mai valoroase urmând să le publicăm în ordinea sosirii la noi.

Vă așteptăm cu interes.