Adio, Lucian Cristea!(791)

Lucian Cristea, îi spuneam Lucică!, s-a despărțit de oameni și dragostea sa, presa scrisă, fiind editorialistul și pamfletarul de serviciu al publicației TIMPUL.info.

Ne știam încă dinainte de primele împușcături din decembrie 1989, după care căile ni s-au intersectat și chiar am fost colegi de redacție la câteva publicații locale.

Ne auzeam la telefon, mai schimbam informații, glumeam și râdeam. Avea un deosebit simț al umorului, de cele mai multe ori cuprins și în scrierile sale.

Ultima dată am vorbit cu el în urmă cu vreo zece zile. Era în spital. Părea că are o stare bună, moralul normal și chiar plănuisem o întâlnire, după externare… „la o cafea”. Nu a fost să fie!

Lucian Cristea a fost tipul ziaristului care a abordat cu mare ușurință și impact public toate speciile jurnalistice - editorialul, știrea, reportajul, investigația, ancheta și, mai ales, pamfletul.

Prin penița sa au trecut mulți ticăloși, a dezvăluit multe ticăloșii, dar a și suportat consecințele acestora, fiind pârât și târât prin multe și grele procese, niciunul pierdut de el.

Faptul că „bătrânul” Lucian Cristea s-a preumblat prin redacțiile mai multor publicații - „Dobrogea nouă”/ suplimentul „Litoral”, „Tineretul liber”, „România liberă”, „Evenimentul zilei”, „Cuget liber”, „Independentul”, „Telegraf” - este o dovadă a unui spirit mereu tânăr și romantic, a neliniștii sale caracteristice, aflată tot timpul în căutarea unei unui spațiu în care să își etaleze talentul și condeiul de profesionist.

În urmă cu ceva timp, invitat fiind la o televiziune locală online, Lucian Cristea mărturisea: „Sunt bolnav și boala face parte din viața mea.”, apoi a punctat în lacrimi: „Două lucruri m-au salvat: soția mea și scrisul!”

Adio, Lucian Cristea! Pentru mine vei rămâne LUCICĂ.