CRIZA DE GAZE(773)

Un pamflet pe zi

Fac unii glume pe seama crizei de gaze. Ne spun că avem rezerve substanțiale în conul celor care emană gaze prin valorificarea eficientă a boabelor de fasole. Dumnealor se bazează, în principal, pe valențele vrejului de fasole fermecat. În loc de sonde, se pune accentul pe extinderea producției de fasole făcăluită, adoptându-se modelul nemțesc de exprimare liberă și fără constrângeri de la curea.

De când cu criza de gaze, râgâitul este exploatat ca sursă viabilă pentru consumul casnic. Un gest impardonabil dă speranțe amărăștenilor de când s-a anunțat că un râgâit strașnic poate asigura vremelnic flacăra unui ochi de aragaz.

Criza de gaze, luată peste picior de miștocarul națiunii, aduce în atenția noastră chestiunile legate de valorificarea tuturor resurselor neconvenționale. De pildă, spun specialiștii, am putea să ne axăm pe potențialul fără de margini al politicienilor care își dau tot timpul aere. E drept, pe foarte mulți dintre ei i-am detestat în legistratura trecută, i-am blamat și i-am criticat pe nedrept.

De unde să știm noi că nesimțirea unora reprezintă o sursă inepuizabilă de gaze pentru națiunea noastră? Dacă tot introducem bălegarul în circuitul biogazului, mă rog, de ce nu am valorifica pe scară largă și nesimțirea puturoasă a unor parlamentari. Mă refer strict la cei care pot fi recondiționați cumva, pentru că sunt și aleși ai poporului care ard gazul de pomană.

Într-un fel, și ei sunt părtași la amplificarea crizei naționale de gaze. Merg în Parlament și ne flutură batista pe sub nas. Se bucură ca niște proști că, zic ei, ne-au tras în piept. Ca să vezi! Din cauza volumului masiv de aere date în public, sunt politicieni care pot pune în funcțiune o turbină.

Dacă minciuna sulfuroasă ar putea fi valorificată ca materie primă de bază în industria energetică, puțin ne-ar mai păsa nouă de gazul primit de la ruși și de telefoanele nocturne ale țarului.

E drept, din cauza miștocarului nostru național, s-a redus presiunea. Evident, la gaze. Ca să se dea cocoș, a tras mult aer în piept până i s-a spart conducta de glume proaste. Pe urmă, Tătuca gazului din Europa l-a dat la întors. L-a pus să plimbe conducta între noi și Ucraina pe malul lacului rusesc.

Bate vântul prin cotloanele politichiei. Pentru că foștii guvernanți au ars gazul de pomană, cei care le-au luat locul fluieră a pagubă. Ăștia, adică foștii, au pus pe foc toate resursele de la buget și au lăsat în urma lor doar scrum.

Criza de gaz este o bagatelă pe lângă criza de moralitate din politichia noastră.

În continuare, aranjamentele de culise și sforăriile reprezintă principala preocupare a unor politicieni, dovadă clară că năravul din fire nu are lecuire. Nu sunt gaze pentru nevoile casnice, dar, în schimb, dispunem de resurse suficiente pentru tensionarea vieții politice.

Bag de seamă că servicile secrete și de specialitate nu resimt deloc criza actuală de gaze și fitile...

Notă – Acest pamflet a fost scris în anul 2009.