Frăția dintre pesediști e mai "dulce" decât cea dintre liberali. Cel puțin, ca să spun așa, la vedere. În PNL, conflictele personale s-au ascuțit după alegerile generale din partid. Principalul agitator al "maselor populare" rămâne Rareș Bogdan, căruia îi lipsește foarte mult spațiul de la televiziune rezervat moderatorilor care au gura mare și sunt tot timpul puși pe scandal. Ca moderator TV, asta a fost principala calitate a domnului Rareș. Și încă ceva, gluma proastă. Și încă ceva - jocurile de culise cărora le-au căzut pradă doi tineri jurnaliști. La TV, Rareș Bogdan făcea totul de capul lui, ca orice vedetă rebelă.
În PNL, ca în orice partid, care se respectă cât de cât, sunt și oameni care au un cuvânt de spus, atunci când unii o iau pe arătură în jos. "Echipa de zgomote" din PNL este completată de domnul Câțu, americanul nostru care strică tot timpul cu demisiile sale aerul curat din PNL. Într-o perioadă foarte scurtă, Câțu a parcurs toate traseele mari din partid și din afara lui. A fost prim-ministru și președintele PNL, gânditorul de la București. A devenit intrigantul partidului, făcătorul de biserici liberale cu sau fără clopot. Biserici numite duios bisericuțe.
Ghici cine trag aici clopotele? Exact cei doi "nași" ai PNL! Rareș și cu Cîțu. Exact cei doi. Unul dintre ei, domnul Câțu, nășit în America, precizez cu apucăturile de acolo. De la întoarcerea sa în țară, "ciuca scandalurilor" de partid. Există și o latură pozitivă a cafturilor liberale. Cu cât sunt certurile mai scandaloase, cu atât mai mare este recunoașterea lor în lumea politică! Dacă ne uităm în urma noastră, vom constata că marile vedete ale politichiei noastre s-au afirmat, în primul rând, ca bătătuși și scandalagii! Un brânci, un șut în fund pe scările Parlamentului, o trimitere "la mama dumneavoastră", cu măturoiul aferent, o piedică în calea uitării pe scări, sunt doar câteva mișcări care ilustrează frăția din PNL.
La Constanța, în PSD, frăția care marchează viața internă de partid este cea dintre Felix Stroe și Dumitrache. În anii trecuți, cei doi lideri erau prieteni la cataramă și eram convins că așa vor rămne până la adânci bătrâneți...Nu a fost să fie..."Generalul" și "Interimarul" și-au împărțit inegal drezina. Așa am numit eu PSD, drezina, pentru că nu am găsit altă rimă! Deocamdată, cei doi pesediști au fost de acord să încheie un armistițiu ca să nu pună în pericol stabilitatea din interiorul partidului. Stabilitatea poate rămâne intactă, dar doar pentru anumite grupuri reprezentative, doar pentru cei care nu doresc să se bată pentru nici o funcție.
În primul rând, pentru că domniile lor știu foarte bine că nu au nici o șansă în fața celor care reprezintă de ani de zile cortina de fier a PSD. Chiar dacă a fost lovit într-o aripă, Felix Stroe continuă să stea agățat de un cui al biroului rezervat liderului local al PSD. Atitudinea șefului pesedist este oarecum surprinzătoare...E apatic. Ar vrea să se ia la trântă cu mine, dar nu sunt ranchiunos. Ba, dimpotrivă. După un debut fulminant pe canalele media, a dispărut subit de peste tot! Când un lider de talia lui Felix Stroe se amestecă prin mulțime ca să își aducă lumea aminte de el, nu e bine...
Indiferent cât de hâdă ar fi ea pentru unii, Opoziția este necesară pe eșichierul politic. Practic, asistăm la diluarea ei prin intermediul a tot felul de alianțe la scară personală. E drept, am consemnat și o împăcare istorică: PNL cu PSD. De aici ni se trag toate!