MOARTEA LUI PAUL PÂRVU - AM PIERDUT UN JURNALIST DE EXCEPȚIE, UN LUPTĂTOR ȘI UN PRIETEN BUN !(823)

Despre Paul Pârvu, îmi este peste putință să scriu melodramatic. Am vorbit despre el, într-o notă gravă, în ton cu tristețea declanșată de acest moment dureros.

Paul Pârvu a fost un boem, un hoinar în viață, care nu s-a temut niciodată de ziua de mâine. Când nu depinzi de ziua de mâine, ești liber cu adevărat! Și ce este mai de preț pentru un jurnalist rebel, dacă nu libertatea de a vedea lumea cu proprii tăi ochi, de a o interpreta cu propria ta conștiință, fără indicații prețioase.

Paul Pârvu a ținut foarte mult la statutul său de jurnalist independent. Nici unul dintre mahării orașului, deși au încercat de nenumărate ori, nu au reușit să-i pună lesă...Unii mafioți, știind că în presă se câștigă bani puțini, au încercat să-l flămânzească cumva...Un șmecher liberal, care refuza să-i achite o restanță pentru un material publicitar, i-a spus de la obraz: “Dacă îți este foame, vii și bați la ușa asta. Eu o să-ți dau să mănânci. Dacă meriți!!!” Bineînțeles că Paul l-a ignorat total, lăsându-l  dator, de-acum, pe viață...

Cel mai spectaculos moment l-a jucat în episodul “Măi,animalule!”, când a avut curajul să-l înfrunte direct pe Ion Iliescu, pe atunci, președintele României! S-au găsit, și în această speță, unică în felul ei, indivizi care să își aroge merite pe care nu le au! Nici măcar în postura de animale!

“Suntem tot mai puțini, mai firavi și mai dezorganizați.” Acesta era punctul de vedere al jurnalistului Paul Pârvu despre soarta presei. Păcat!

Am pierdut un jurnalist de valoare, un luptător și un prieten bun! Paul, îți mulțumesc! Ai avut o contribuție deosebit de valoroasă la lansarea ziarului Timpul. 

Drum lin către stele!