MOARTEA A STINS RIVALITATEA DINTRE DOI COLONEI(3464)

 Anul care s-a încheiat de curând, un an al morții pentru constănțeni, care au pierdut foarte multe persoane dragi, dar și personaje importante, în mod deosebit, jurnaliști și artiști. Din păcate, moartea nu renunță la tradițiile sale, dovadă că și sfârșitul lui 2021 a fost la fel de sumbru, funebru și dureros, pentru unii, așa cum s-a întâmplat în ultima vreme...În 2021, personal am pierdut foarte mulți prieteni și colegi de breaslă.

Anii petrecuți la România liberă, peste 27 de ani, reprezintă cea mai importantă perioadă din activitatea mea profesională. Atunci, în vâltoarea unor evenimente deosebite, l-am cunoscut pe colonelul Iulian Alexandru, comandantul Penitenciarului Poarta Albă. În primii doi ani, a fost o relație strict profesională. Pe atunci, se derulau aproape zilnic tot felul de evenimente, iar protagoniștii acestora ajungeau în final la Penitenciar! Iulian Alexandru nu era omul care să tolereze și să accepte tacit indisciplina în unitatea de la Poarta Albă. Îmi amintesc că, într-un an, odrasla unui general influent, care fusese închisă aici pentru fapte grele, a fost cu greu calmată, după ce s-a aflat că introducea telefoane mobile în interiorul pușcăriei. Nu vă mai spun ce presiuni se exercitau asupra comandantului, câte amenințări, câte intervenții de la partidul conducător (PSDR)! Și, cu toate acestea, colonelul Alexandru a refuzat să-i asigure odraslei condiții speciale...Sunt convins că bătăliile sale, chiar cu sistemul depășit din interiorul penitenciarelor, nu au fost finalizate...Dușmanii săi nu s-au lăsat și au continuat să sape la rădăcina lui, până când l-au scos din joc! Realizând că multora nu le place adevărul, a acceptat, pentru început, să plece la conducerea Penitenciarului Arad, și ulterior să iasă la pensie, dedicându-se pescuitului sportiv.

După acest episod strigător la cer, după această nedreptate comisă unui om care tinea morțiș să-și facă datoria, îți era lehamite să mai continui astfel de acțiuni sortite din start eșecului! Comandantul Iulian Alexandru a plătit și pentru îndrăzneala de a nu cenzura abuzurile comise de unii dintre angajații săi...În acea perioadă extrem de agitată, principalul său adversar era un anume cadru militar Șolea. Așa îl cheamă și în prezent. Un personaj despre care nu se vorbea deloc la superlativ, dar care era susținut de conducerea superioară de la București! De când mă știu, cu asta se ocupă și în prezent “conducerile superioare”! Chibițează în favoarea unei găști sau a altei găști! S-a spus despre Șolea că este unul dintre bogații din Valu lui Traian, chestiune care cred că l-a supărat pe primarul Mitroi...Rivalitatea dintre Iulian Alexandru și Șolea este și astăzi comentată.

De aceea, m-a surprins gestul lui Mihai Șolea, cel care a anunțat primul public decesul fostului său dușman de moarte, cum era catalogat Iulică la vremea respectivă! De unde provine această schimbare de atitudine? Nu-mi amintesc ca cineva să fi adus în discuție împăcarea dintre cei doi. Cu atât mai puțin după pesionarea colonelului Alexandru! Textul care anunța moartea colonelului Iulian Alexandru este semnat de Șolea !!! Adica Șolea, care, în anii trecuți, era în stare de orice, deplânge dispariția lui Iulian Alexandru! Dacă gestul lui Mihai Șolea este sincer, îl salut cu mirarea că poate trece peste niște adversități care au marcat însăși existența Penitenciarului Poarta Albă! Rivalitatea dintre cei doi se încheie după moartea lui Iulian Alexandru, dar faptele rămân…

Odihnește-te în pace, Iulică, prieten drag!