Se pot împușca lupii?(423)

Lupii sunt principalii limitatori ai șacalior, deveniți o pacoste în ultima perioadă. Le intră în vizuini, le mănâncă puii, îi vânează și la liber, dar din păcate sunt prea puțin toleranți cu prezența umană. Noi stimulăm extinderea șacalior cu gălăgia din păduri - la care aceștia sunt foarte toleranți. La fel, lupii reduc numărul de mistreți limitând astfel și propagarea pestei porcine africane. Selecționează cervidele, lăsând în natură exemplarele mai viguroase.
Din păcate se adaptează mai greu prezenței umane, dar poate așa cum în America de Nord au reușit, cine știe, se vor obișnui și în Europa, chiar dacă nu au la dispoziție suprafețe atât de mari.

COMISIA EUROPEANĂ a publicat în 12.10.2021 un "Document de orientare privind protecția riguroasă a speciilor de animale de interes comunitar în temeiul Directivei Habitate" in care exemplifică pe larg cum pot țările membre UE să pună în aplicare a articolului 12 din Directiva Habitate.

Lupul aparține faunei indigene europene și face parte integrantă din biodiversitatea și patrimoniul nostru natural. Ca prădător principal, acesta joacă un rol ecologic important, contribuind la sănătatea și la funcționarea ecosistemelor. În special, el contribuie la reglarea densității speciilor pe care le vânează (de obicei ungulate sălbatice, cum ar fi căprioara, cerbul comun și mistrețul, dar și capra-neagră) și la îmbunătățirea sănătății acestora prin prădarea selectivă.

Lupul este menționat în anexa IV la Directiva Habitate pentru majoritatea statelor membre și a regiunilor și, prin urmare, face obiectul dispozițiilor de protecție riguroasă prevăzute la articolul 12 din Directiva Habitate, inclusiv interzicerea oricărei forme de capturare sau ucidere deliberată a exemplarelor în natură.

Comisia Europeană arată că acțiunile enumerate la articolul 12 trebuie interzise, ci solicită autorităților să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că interdicțiile nu sunt încălcate în practică. Aceasta presupune, de exemplu, faptul că autoritățile sunt obligate să ia toate măsurile necesare pentru a preveni uciderea (ilegală) a lupilor și pentru a proteja zonele care servesc drept locuri de odihnă sau de reproducere, cum ar fi vizuinile și zonele de rendez-vous (rendezvous sites) ale acestora.

Din punct de vedere istoric, controlul letal/împușcarea lupilor a fost utilizată pe scară largă pentru a elimina lupii și orice impacturi și conflicte asociate pe care aceștia le creează.

În cadrul politicii actuale și al legislației conexe, conflictele legate de conservarea lupilor și a altor carnivore mari protejate nu pot fi soluționate numai sau în principal prin control letal. Utilizarea derogărilor pentru a autoriza controlul letal este un instrument posibil și legitim, iar statele membre pot avea în vedere utilizarea acestuia pentru a completa celelalte măsuri de gestionare a conflictelor menționate mai sus, respectând toate condițiile enumerate la articolul 16 alineatul (1) din Directiva Habitate.

Se pare că nu există dovezi solide cu privire la eficacitatea utilizării controlului letal pentru a reduce prădarea șeptelului. Potrivit anumitor studii, controlul letal pare a fi mai puțin eficace decât măsurile de protecție a șeptelului și ar putea conduce de fapt la o creștere a prădării șeptelului și a conflictelor, posibil din cauza perturbării structurilor haitelor de lupi.

Având în vedere acest lucru, precum și dovezile empirice, nu este clar dacă eliminarea lupilor duce la o creștere sau la o scădere a conflictului social.

În concluzie, documentul publicat de Comisia Europeană, arată că măsurile neletale, inclusiv măsurile de gestionare și de protecție a șeptelului, par mai eficace, mai durabile, mai puțin susceptibile de a fi contestate în instanță și mai acceptabile (de către majoritatea oamenilor) pentru reducerea riscurilor de prădare a șeptelului și a conflictelor și cere autorităților competente din statele membre să ia în considerare toate aceste elemente atunci când iau decizii cu privire la măsurile lor de gestionare și atunci când le pun în aplicare.

De la adoptarea Directivei Habitate, Comisia a promovat abordarea referitoare la coexistență, care vizează restabilirea stadiului corespunzător de conservare a populațiilor de carnivore mari, abordând și reducând, în același timp, conflictele cu activitățile umane legitime, în vederea partajării peisajelor multifuncționale. Programul www.wolflife.eu a implementat acțiuni concrete legate de conservarea lupilor și coexistența cu aceștia, care au contribuit la identificarea și testarea bunelor practici în vederea atingerii acestor obiective la nivel național.

Planurile naționale de acțiune pentru conservare lupilor (https://drive.google.com/.../1kjYBznfZmrp8wdyEw0aExM.../view) trebuie obligatoriu puse în aplicare, creând un sistem cuprinzător de coexistență care urmărește să asigure un stadiu corespunzător de conservare, abordând în același timp conflictele cu activitățile umane.