De ce delfinii înoată diferit de pești?(492)

Arhitectura spinală a unui mamifer care se deplasa cu mișcări dorsoventrale a coloanei vertebrale și nu latero-laterale ca peștii și reptilele (serpentiform), a determinat și tipul special de înot al tuturor cetaceelor. Atunci când au început să producă tot mai multă căldură ca adaptare la un mediu rece, inclusiv nocturn, proto-mamiferele au început să-și dezvolte cele două compartimente digestiv și respirator, pentru a arde o cantitate mai mare de compuși ai carbonului cu hidrogenul (glucide, lipide și proteine) în goana după energia stocată în aceste legături. Dezvoltarea dimensională a celor două compartimente menționate, plusul de energie kinetică generat, au dus la o viteză mai mare de deplasare, dar și la modificarea modului în care se realiza aceasta. Corpul s-a ridicat de pe sol, membrele perechi s-au apropiat, centurile pelviene și scapulare s-au consolidat osos (prima) și respectiv muscular (cea de-a doua), arhitectura coloanei vertebrale s-a consolidat permițând mișcări predominant dorsoventrale. Această arhitectură au moștenit-o și cetaceele, fiindcă evoluția lucrează cu materialul clientului. Noi de exemplu, suntem sprimteni, inotăm ușor, chiar plutim pe apă fiindcă am moștenit un schelet ușor, evoluat la un mamifer arboricol care nu-și permitea niște oase prea grele, un corp prea masiv. Uitați-vă la un câine, cal sau vită - ce abia-și scot nasul din apă când înoată.