HITCHCOCK, DEPĂȘIT DE REALITATE!(806)

 De la pandemie încoace, viața mea nu mai este cum a fost...Nu mai are ritmul pentru care unii șmecheri de la București, din redacția ziarului “România liberă”, unde am lucrat 28 de ani neîntrerupți, mă invidiau! Unul dintre ei, care moțăia tot timpul pe planetă, credea că am Constanța la picioare! De aceea, s-a mirat foarte mult când a auzit că onor conducerea ziarului îmi repartizase o “Dacia break” veche și ciuruită de gloanțe! Pe bune, pentru că fusese folosită de corespondenții noștri în timpul războiului din Tiraspol! Dacă o păstrau, ar fi fost astăzi o valoroasă piesă într-un muzeu al presei...Înainte să semnez de primire, m-am consultat cu unul dintre bunii mei prieteni, Adrian Chivu, un mare specialist în motoare...Mi-a spus: “Pune-o într-o pungă și vino cu ea încoace…”

În așteptarea ciclonului. Nopțile sunt albe și de-a dreptul înfricoșătoare...Avioanele militare americane și-au reluat cursele nocturne spre și dinspre Mihail Kogălniceanu. Exact pe deasupra casei mele! Am trăit senzația asta cu avioane deasupra capului de mai multe ori în viața mea! Nu îmi place nici în avion, nici sub avion! Va aduceți aminte de accidentul aviatic de la Balotești? Cu două zile înainte de dezastru, m-am aflat, la o petrecere, în curtea unui prieten pe deasupra căreia trec aproape toate avioanele care vin sau pleacă din Otopeni! Localitatea Mihail Kogălniceanu a fost “adoptată” de americani, dar românii tot se tem de război…

Într-o dimineață, recent, zorii zilei m-au întâmpinat cu bubuituri și efecte luminoase...Cerul era roșu aprins...Când văd roșu aprins înaintea ochilor, mă revolt! Îmi aduc aminte că așa arăta cerul în dimineața zilei când a murit mama mea...La ora la care am plecat de la Galați, 7 dimineața, un noiembrie geros, cerul părea că a luat foc și am trăit cu această senzație tot drumul…

Aceeași senzație o am și acum, la moartea jurnalistului de excepție Florin Condurățeanu, “Medicul de familie al tuturor românilor"...Florin Condurățeanu a murit din prea mult patriotism și din grija pe care o purta fiecărui român în parte. Evident, dintre cei care, în disperare de cauză, apelau la el! Și cine apela la Florin? O Românie disperată! La noi, disperarea marchează conturul țării! Și el, ca să-i aline durerile, pupa România disperată pe suflet!

Spuneam că am trăit, recent, o dimineață ca la Navarone, cand au fost scoase la bătaie celebrele tunuri. Am sunat un prieten și l-am întrebat: “A început războiul?” În vremurile de liniște și pace, o astfel de întrebare ar fi fost catalogată drept o glumă foarte bună...Acum, însă, nu-i de glumă! Începe războiul? Care război? Ce fel de război? Războiul tornadelor. Tornada s-a eficientizat singură. Atacă și pe apă și pe uscat. Depășește viteza de 250 km/h și matură tot ceea ce îi iese în cale! Practic, dacă nimerești în vârtejul tornadei, nu ai nici o șansă să scapi teafăr!

Scriam, deunăzi, că de când cu furtunile astea, mi-au plecat păsările din pomi...Ieri, spre surprinderea mea, au revenit pe crengile caisului aproape toate exemplarele! Ca întotdeauna, cea mai zgomotoasă s-a dovedit a fi cioara. Cra, cra,cra...Parcă ar vrea să mă liniștească și să mă asigure că ciclonul nu mai vine...Culmea, chiar nu a venit! Deocamdată. Am receptat pozitiv mesajul, dar s-a întâmplat ceva ciudat. Pescărușii s-au agitat toată noaptea, producând prin țipete și lovituri cu aripile lor un vacarm de nedescris! Au zburat neîncetat, aterizând pe acoperiș, unde frânau în stilul practicat de bombardierele americane de pe portavioane...Dacă stai ascuns în casă și nu știi ce se întâmplă afară, ești convins că a început războiul! Cred că unii pescăruși se izbeau intenționat de zidurile casei, fără să se menajeze, ca să mă scoată afară! Nu am înțeles cine le-a provocat pescărușilor starea de nervozitate care le-a stimulat pornirile violente, de parcă îmi cereau să mă predau!

Așa s-a desfășurat prima noapte de război. Războiul meu imaginar cu pescărușii, la care nu s-a gândit nici măcar Mr. Alfred Hitchcock. Nu dumnealui era recunoscut ca realizator de filme de groază? Așa e, bun regizor, dar nu este mai bun decât cei care au transformat România într-o țară a groazei!

Aici și acum, în fiecare zi, se petrec lucruri pe care nici Hitchcock nu și le-ar fi imaginat, dacă ar mai fi trăit! Dacă ar mai fi trăit, și el s-ar fi îngrozit!