SCORMONITORII PRIN GUNOAIE-NOUA VIZIUNE ECONOMICĂ A PRIMARULUI CHIȚAC(1076)

Trebuie să recunosc ca până la impactul meu filozofic cu domnul primar al Constanței, Vergil Chițac, nu am dat atenție multor lucruri și fenomene care îmi par și acum, mie personal, lipsite de importanță! Știința domniei sale m-a redus la tăcere, teoriile sale luminându-mi calea în multe privințe…

Pot spune, și nu-mi este rușine să recunosc, că am primit câteva lecții fără replică despre “teoria gunoiului” și despre rolul progresiv al scormonitorilor prin gunoaie în societatea noastră multilateral dezvoltată, plină de “prințipuri”.

Căci, în definitiv, ce este gunoiul, în diversele sale surse de proveniență, și ce reprezintă el pentru urbea noastră? Un moft? O provocare pentru noua conducere a Primăriei Constanța? Este primarul nostru, în comparație cu franțuzoaica, pardon, care a umplut Bucureștiul de gunoaie și de șobolani, un factor de patriotism? Să faci din București capitala șobolanilor rozalii recuperați de prin subterane, zic, este o fantezie franțuzească ce merită o replică de birjar român îmbibat în alcool…Când ai termene de comparații, îți este mai ușor să supraviețuiești, ca la balamuc, în marea casă a Europei…

Ofertă ca la bâlci. Parcări la preț de locuri de veci sau șobolani dezghețați de PSD și livrați cu papion istoric la gât? Străzi cu sens unic sau cu baricade din gunoaie la capătul lor, cu scuze scrise după fabulele lui Moliere?

În final, cine este cel mai tare? Ridicolul francez sau cel autohton, care are la bază, ca fundament filozofic, legenda drobului de sare?

De o deosebită cursivitate se dovedește a fi noua preocupare a primarului Chițac Vergil: viața și activitatea scormonitorilor în gunoaie. Prin intermediul unor incursiuni recente, primarul nu a făcut altceva decât să reamintească opiniei publice că scormonitorii prin gunoaie există încă, în ciuda faptului că o vreme au fost marginalizați! Ba chiar, dacă am înțeles eu bine, dânsul este supărat pe noi că nu aplicăm minut cu minut programul lor de scormonit prin gunoaie!

Să ne fie rușine! Avem programe valoroase de scormonit prin gunoaie și ne batem joc de ele! Refuzăm în prostie să le transpunem în practică! Nu suntem în stare să le valorificăm, urmând exemplul scormonitorilor de profesie…

Ăștia sunt scormonitorii de la tomberoane specializați în sortarea ambalajelor, inepuizabila sursă de venituri. Parcă aud reclama scormonitorilor din comunism…”Sticli goali cumpărăăăăm”... Recuperate și recondiționate la timp, sticlele goale reprezintă deja o masură eficientă pentru a face din Constanța un oraș prosper...Totul e să ai scormonitori de încredere și dispuși să-și bage mâinile până la coate...

Țin însă să-i amintesc domnului primar Chițac de altă specie de scormonitori. Mă refer la cei care scormonesc în viața noastră, în tentativa de a ne murdări cu orice preț. Dar ăsta-i alt subiect. Să stăruim asupra măsurilor represive luate împotriva hoardelor de bălării.

Dovada neputinței celor ce conduc, vine vorba, Primăria Constanța, este ilustrată de cultivarea unor scheme de personal și de așa-ziși voluntari după modelul coțofenei ofuscate și ineficiente...Deși se bate pasul pe loc, acum, mai nou, în frunte și cu Kazacioc, prin înființarea de comitete, mișcările organizatorice ale primarului Chițac au complicat până și existența piciorului de lemn și a efectelor sale colaterale! Într-un mediu umed de sorginte sovietică, reapariția comitetelor reprezintă, în primul rând, o masură de protecție proprie a celor care învârt Primăria pe degetul inelar.

S-au înmulțit, într-o proporție îngrijorătoare, gafele, erorile și deciziile aberante, vezi reactivarea taxei de liniște, încât, un țap ispășitor este depășit de situație!

Și, atunci, pentru ca vina să devină colectivă, s-au înființat (reînființat) comitetele! În cazul de față, s-a înființat, în regim de urgență, Comitetul pentru combaterea bălăriilor, asemănător oarecum cu celulele de partid pe timp de criză. Lupta cu bălăriile dă naștere la comitete și “comiții tehnico-științifice”!

Comitetele au capacitatea de a se acoperi unul pe celălalt, în așa fel încât tot asociațiile de proprietari să cadă de fazan!