ZBOR CU BALONUL DEASUPRA UNOR DESTINE(886)

Când ploua torențial, ați ascultat vreodată răpăitul apei? Știți cum sună? Ca răpăitul a sute de tobe la paradă. Ai impresia că trec trupele lui Napoleon prin apropiere...Când plouă, mă lipesc de fereastra mea mare și privesc afară cu lacrimi în ochi. Am ajuns să lăcrimez des, dar de calitate...Mai ales dacă este muzică! Dacă e Caruso, mă stăpânesc cu greu...Dacă e Renato Zero, sunt terminat…Înainte râdeam din orice! Nici așa nu este bine, pentru că dai de bănuit!

Cerasela Andrescu, din Galați, este sora mea. Știam că e sora mea, dar nu și faptul că are un suflet minunat..Ieri, mi-a trimis o fotografie. Ea, împreună cu mătușa noastră, la masă, într-un restaurant din Galați...M-am bucurat nespus de mult că a ținut cont și de sugestia mea. I-am spus la telefon: „Mai scoate-o și tu pe Jeni în oraș, să mai vadă și ea lumea...” Jeni, a doua noastră mamă, care a avut o viață plină, frumoasă, e acum tare singură și neconsolată...Bravo, surioară! 

Cu 11 ani mai tânără, ca și mine, este o mare amatoare de excursii, drumeții și paranghelii...Din acest motiv, nu mi-am făcut niciodată griji când pleca undeva. Până de curând. De cum am auzit că merge în ținutul magic al Turciei, Cappadocia, pentru a participa la un voiaj cu balonul cu aer cald, am intrat în alertă...Nici când a plecat peste mări și țări, cu un vapor de croazieră, nu m-am îngrijorat atât de mult!

Câteva nopți la rând, am călătorit în vis cu un balon uriaș, în ciuda faptului că, de când mă știu, am rău de înălțime! Domnul Jules Verne, care m-a însoțit în timpul călătoriei mele imaginare, adică în vis, a garantat că la bordul balonului totul este ok. Dumnealui, care a mai călătorit și 20.000 de leghe sub mări, aproape că m-a liniștit...Dar buletinele meteo mi-au anulat tot optimismul, fiind anunțate furtuni puternice...Cu grijă, ca să nu îl mânii, l-am rugat pe Dumnezeu să facă ceva și să o întoarcă din drum pe sora mea...Dorința mi-a fost împlinită. Și asta pentru că eu cred în minuni. Dar nu în minunile unui scamator...Ci în minunile făcute de Dumnezeu...Cu această credință, mă îndrept către vaccin! Aud deja pe fundal glasul doamnei doctor Gheorghe, de la Spitalul Fundeni, care, în timp ce se pregătea să îmi facă ultimul test decisiv, a spus cu glas tare: „Și, acum, domnule Lucian, să vedem dacă aveți noroc!” Am avut! Să vedem acum, la vaccinare…

Și sora mea a avut noroc. Din cauza furtunii, baloanele colorate și-au anulat cursa...Sunt cazuri când ghinionul unora se transformă în șansa altora...Sigur, acum sunt tare egoist, dar mai știu că Cerasela nu se lasă niciodată și va călători sigur pe cerul Cappadociei, data viitoare! E visul ei și al lui Valeriu, sufletul ei pereche...

Multe lucruri afli la bătrânețe! Ca unul care am colindat locașurile haiduciei, culmea, am ajuns sa mă tem aiurea de un vaccin! Tocmai eu, cel care am trăit experiențe mult mai dure și decisive! Eu, cel care am încercat de câte ori am avut prilejul să escaladez imposibilul cu mâinile goale!

Din toate lecțiile primite în viață, una mi-a rămas pe vecie în minte: Să nu-l mânii pe Dumnezeu! Până la 64 de ani, am hoinărit!...și nu regret nimic! După o viață trăită intens, după ce acum 21 de ani am cunoscut-o pe Claudia, confirm că fiecare are are scris în frunte cu cerneală simpatică propriul destin! Este singurul loc unde nu ai cum plagia lucrarea universală a lui Dumnezeu! OMUL.