INTRĂRILE SECRETE DIN PRIMĂRIA CONSTANȚA(1540)

Nu-i fericesc pe domnii consilieri ai primarului Chițac. Cel puțin, pe unii dintre ei! Pe Doru Iordache, fost jurnalist de investigații, și pe colegul său, i-am găsit, într-un soi de vagon pentru navetiști, muncind frenetic ca pe...genunchi! Munca pe genunchi este un atribut al amiralului din perioada în care dirija vapori. A se reține, vapori este pluralul de la vapor, ceea ce atestă că noi am avut întotdeauna flotă! Din câte am constatat, se lucrează așa la-nghesuială, ca pe genunchi, de nevoie, dintr-o necesitate cruntă, pentru a se evita lovitura cu cotul, caracteristică doar concursurilor de angajare, ceea ce nu este cazul...Pe de altă parte, munca pe genunchi din motive de lipsă de spațiu înglobează și rugăciunea zilnică ortodoxă, mătăniile, inclusiv pupatul icoanei la purtător.

O primă concluzie. Avem la primărie consilieri mai smeriți. După ce a apărut și al treilea consilier, domnul Vintilă, am realizat că la birouri încap exact trei perechi de genunchi, care, în timp se vor eroda. Vor fi schimbați fără milă de Chițac! De altfel, vagonul de dormit pentru navetiști, de care vorbeam, a fost conceput, ca atare, la limita supraviețuirii pentru un dialog cât de cât civilizat cu cetățeanul. Mulțumesc, pe această cale, domnului Vintilă, pentru că a rămas în picioare și nu ne-a înghesuit și pe noi...Și pentru că ne-a trecut pe o lungă listă de așteptare pentru o discuție cu primarul...Deși am luat tot varul de pe pereți cu scurta mea neagră de navigator, îi mulțumesc primarului Chițac de clemența de care a dat dovadă după ce am fost acuzat de “furt în circumstanțe agravante”...S-a găsit de o zugrăveală poleită și pe mâneci! Să iei tu varul Primăriei de pe pereți! E posibil așa ceva, formatorule de opinie ce te crezi!

Mai bine luam cearceaful care separă Primăria de Prefectură și CJC. Preferam să stric baldachinul primarului Chițac, una din intrările secrete ale primăriei. Nostalgic fiind, în timp ce încercam să ies din încolăcelile lui, mi-am adus aminte că, în anii ‘70, așa procedau ai mei când închiriau vara turiștilor străini cele două camere amărâte din cartierul gării. Puneau un cearceaf între cele două camere ca să asigure un minim de intimitate. Desigur, nu la nivelul celui de la Primărie! Dar dumnealor de ce au nevoie de atâta intimitate, că doar sunt cu toții o apă si-un pământ! Dacă vrei să faci o glumă(proastă, evident), tragi brusc cearceaful și strigi: “Ce avem noi aici? Niște consilieri mai mici!”

Cu ce mai seamănă “birouașul” ăsta mic și meschin? Cu un baldachin, am zis. Șiiiii...Cu un acvariu cu pe;tișori mici și lacto-vegetarieni. De peștii mari, precum rechinii cu franjuri, se ocupă Cattani. De când nu mai sunt capturi mari, măcar cât biroul, au spus unii factori ca ne-ar sta bine cu un muzeu pescăresc. Refacem Restaurantul Pescarul, la ce ne mai trebuie muzeu? Nu mor eu de grija domnilor consilieri, dar baldachinul de la intrare nu se asortează cu instituția Primăriei Constanța...Și nici cu chipul Șeherezadei rătăcite printre baticuri...Nu spun să ne întoarcem la fițele lui Babu, cu birou de lux...Nici la excesele pesediste. Am auzit ca dublura sa i-a luat locul lui Cattani în fruntea Protecției Consumatorului. Cât timp se lucrează, se declanșează programul “A fi sau a nu fi!”

Am observat că nu se mai face jurnalism clasic, ci teatru! Nu critic pe nimeni, nu am eu căderea, dar mă îngrijorez pentru viitorul meu profesional. La vârsta mea, e greu să mai plimb un pahar plin cu apă de la un capăt la celălalt capăt al scenei...De o viață, în teatru, debutul unui actor este același ca pretutindeni: plimbarea paharului cu apă pe scenă, o secvență de-a dreptul universală. Totul e să nu iți tremure mâna!